Iederă căţărătoare,
Fără ţeluri, fără scop,
Se agaţă de oricare
Om ce-i picură vreun strop
De iubire. Şi ce iute
Se întinde-acoperind
Ziduri reci, posomorâte,
Pustii, uitate de timp.
Iedera agăţătoare,
Din lacrimă răsărită,
Crește cu raze de soare
Și speranţă infinită.
Iedera agăţătoare,
Tot ce-atinge sufocând,
Te lasă fără suflare,
Cu frunzele-i tremurând.
Iedera căţărătoare,
Se întinde-ncet, timid,
Slabă și fragilă pare,
Dacă o separi de zid.
Ca o iederă, se pare,
Ma agăţ de tine-acum.
Singură să mă-nalţ doare,
Iar de îmi apari în drum
Și-mi uzi frunzele uscate
Și tulpina mi-o-ngrijești,
O s-ajung să cred că, poate,
Ai s-ajungi să mă iubești...
