Sicriul de cristal

Capitolul II

   —   Eşti sigură de acest lucru? îşi întrebă Emma sora mai mică.

   —   Mai mult decât sigură, spuse aceasta în timp ce încă privea serioasă harta aşezată pe birou. E o poveste bună pentru proiectul meu. Va fi floare la ureche să îmi iau diploma dacă rezolv cazul ăsta. 

      Cei doi adulţi o priviră destul de îngrijoraţi pe studenta care mai avea doar un an de facultate şi care abia păşise în adevărata lume. Apreciau devotamentul fetei, dar lucrurile păreau să fie mai delicate şi dificile decât erau cu adevărat.

   —   William, când va avea loc următoarea şedinţă cu ceilalţi şefi de la redacţie? întrebă Emma, intrând într-o stare serioasă pe care o avea doar când venea vorba de locul ei de muncă.

   —   Mâine, după prânz, şi nu o putem reprograma nicidecum, dacă la asta te gândeai, zise William, verificând data pe care o notase în telefon.

      Şatena îşi dădu părul, tuns până la nivelul umerilor, peste cap, lăsând să îi scape un oftat adânc. Era iritată şi pusă sub presiune. Îi displăcea când diferite lucruri care erau destul de importante, mai ales pentru ea, se suprapuneau şi nu îi lăsau altă alternativă.

   —   Eva, chiar nu putem lipsi săptămâna asta de la muncă, indiferent dacă e vorba de cazul care a zguduit ziarele şi canalele de ştiri sau mai ştiu eu ce alt fenomen paranormal ieşit din tipare, îi zâmbi sincer surorii sale mai mici. Şedinţa asta e chiar importantă şi ne-ar putea ajuta să prosperăm cu atât mai mult.

   —   Nu mai sunt un copil, surioară, îi făcu bruneta cu ochiul. Dacă nu puteţi veni cu mine, nu este nicio problemă, mă pot descurca şi singură.

   —   Oh, aşa deci? ridică imediat Emma din sprânceană.