Capitolul IV

240 26 124
                                    

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     Bruneta amuţi instant după ce îl văzu pe acel bărbat din vis, care fusese tăiat în bucăţi, cum trecu prin faţa ei în holul principal al hotelului unde voiau să se cazeze cei doi

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     Bruneta amuţi instant după ce îl văzu pe acel bărbat din vis, care fusese tăiat în bucăţi, cum trecu prin faţa ei în holul principal al hotelului unde voiau să se cazeze cei doi. Îl fixă imediat cu privirea şi îl urmări până în momentul în care se îndreptase spre lift şi urcă în el. Închisese pentru un moment ochii şi se gândi la ce se întâmplase în urmă câteva minute.

   —  Nu are cum să fie el, doar îmi joacă mintea feste, îşi spuse ea, trecându-şi mâna prin păr ca să-l poată da pe spate. Da, a fost doar o coincidenţă.

     Îşi trecu uşor ambele mâini pe faţă, frecându-se la ochi, apoi dădu să se ridice de pe canapeaua din holul recepţiei. Îşi pierdu pentru câteva secunde echilibrul. După ce îşi reveni, îşi îndreptă spatele fără să realizeze şi simţi cum i se zbârleşte părul de pe ceafă.

     Acea umbră neagră care prindea pe zi ce trecea o formă îşi făcu din nou apariţia. Eva reuşi doar cu coada ochiului să privească în spate către umbra care atunci părea mai mult ştearsă. Vru să o vadă mai bine, numai că fusese distrasă de Alexander care o luă prin surprindere.

   —  Ce naiba? tresări bruneta şi îl lovi din greşeală în bărbie pe şaten. Nu mai face asta!

   —  Mulţumesc, apreciez, spuse acesta în timp ce se frecă uşor de bărbie. Data viitoare o să cer un ordin de restricţie pentru tine, deoarece chiar ţin la viaţa mea.

   —  Iartă-mă, Lawson, spuse Eva şi se apropie uşor de el ca să verifice zona unde îl lovise din greşeală. Promit că data viitoare o să dau mai tare, ca să rămână şi semn.

     Alexander o privi stupefiat pe fata care avea chef de glume și pe care nu prea le putea considera nişte glume adevărate sau pe gustul lui. Îşi încrucişă mâinile la piept şi continuă să o privească, încercând să-i arunce o privire serioasă.

   —  Tu? Tu să mă loveşti pe mine? o întrebă acesta, încercând din răsputeri să nu râdă. Te uiţi puţin la mine? Încearcă să faci o comparaţie între mine şi tine, apoi abia atunci să vorbeşti de bătaie.

Sicriul de cristalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum