Eva Collins, o tânără studentă pasionată de toate teoriile legate de reîncarnare şi viaţa de apoi, ia hotărârea de a lua parte la un caz pe care sora ei mai mare nu reuşeşte să-i dea de cap.
Totuşi, lucrurile iau o întorsătură serioasă în stat...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Poftim? spuse acesta imediat, începând să clipească des.
— Dragă Lawson, o să am rugămintea ca data viitoare să nu-ţi mai parchezi maşina pe peluza noastră, ai înţeles sau vrei să-ţi desenez? îl luă Eva peste picior cum o face de fiecare dată când intră într-o situaţie jenantă.
Ura când se băga de una singură în asemenea situaţii care erau de cele mai multe ori jenante pentru ea. Nu îi venea să creadă că abia îl întâlnise pe acest Alexander de doar câteva minute şi aterizase deja în braţele lui, la modul propriu. Îl mai privi încă o dată în ochi şi încercă să se îndepărteze uşor de lângă el.
— Chiar îmi pare rău, Eva, nu mi-am dat seama, reuşi Alexander să spună când o văzu pe brunetă că se smucise uşor din braţele lui.
— E-n regulă, Lawson. Nu e ca şi cum ai comis o crimă, îi spuse, băgându-şi ambele mâini în buzunarele de la pulover. Acum dacă mă scuzi, trebuie să mă duc să mă schimb în ceva mai comod.
Plecă imediat fără să mai stea pe gânduri şi îl lăsă singur pe Alexander care o urmări pierdut cu privirea. Se răsuci pe călcâie în timp ce îşi trecu ambele mâini prin păr. Se simţea prost pentru că ţinea foarte mult la formarea unei impresii bune, şi ştia foarte bine că o dăduse în bară. Cât despre Eva, ştia că lui Alexander îi părea rău de situaţia creată, realizând că scuzele sale erau chiar sincere.
— Felicitări, Alex! Mai idiot de atât poţi fi? zise şi îşi muşcă buza inferioară.
Se întorsese cu faţa spre maşina sa ca să verifice pentru ultima dată dacă portbagajul era închis cum trebuie şi tresărise imediat când îşi auzi numele strigat.
— Alexander! îl strigă sora mai mare a Evei din pragul uşii de la intrare. Intră în casă, nu mai sta afară de unul singur!
— Nu vreau să deranjez, doamnă Collins! îi răspunsese acesta, ridicând o mână în aer în semn de protest.
— O singură dată dacă te mai aud că-mi spui aşa, în loc de Emma, şi te vei trezi cu o palmă peste ceafă! îl mustră şatena fără să stea prea mult pe gânduri. Să nu-mi spui că nu te-am anunţat din timp!
Alexander începu să râdă pe un ton nervos şi stătu preţ de câteva momente ca să se gândească dacă să intre sau nu în casă. Emma ridică din sprâncene şi îi făcu semn din mâini să intre şi să nu mai stea ca un căţel în faţa casei lor. Se dădu bătut şi se îndreptă cu paşi repezi spre intrarea principală a casei cu etaj.
— Te servesc cu ceva? îl întrebă aceasta pe şatenul care rămăsese pierdut cu privirea la tablourile care stăteau agăţate pe pereţii din living.
— O limonadă cu gheaţă, îi răspunse imediat.
— Limonadă cu gheaţă să fie atunci! spuse şatena pe un ton vesel şi o tuli imediat către bucătărie.
