Războiul umbrelor

O idee mai mult decât nebunească

               Marinteea stătea într-una din camerele de oaspeți din casa lui Alexander. Încă nu s-a trezit din șoc, fiind incapabilă să comenteze asupra oricărui lucru. Și în trecut a mai fost bătută de tatăl ei, dar niciodată cu atâta cruzime. Încă simțea durerea provocată de bătaie, străbătându-i prin tot corpul, dar nu se compara cu durerea din suflet. Niciodată nu i s-a spus că ar fi iubită de tatăl ei, dar nici nu a putut crede că tatăl ei, persoana ce a crescut-o timp de șaisprezece ani, ar fi în stare de o asemenea ispravă. Nu mai simțea nimic în sufletul ei, nici ură, nici iubire sau fericire, ci doar dezamăgire. Era dezamăgită pe ea însăși, căci nu a realizat nimic în viața ei, nimic pe care oamenii să-l agreeze măcar un pic.

                 Stătea sprijinită pe rama din fag a patului, uitându-se în gol, atunci când în camera au intrat Ruben și Alexander. Fără iei, probabil că astăzi Marinteea n-ar mai fi trăit, ei fiind stâlpul ei de sprijin în momentele grele din viața sa. Cei doi s-au așezat pe pat, Ruben în dreapta Marinteei, iar Ruben în partea stângă. Amândoi au luat-o în brațe, Marinteea începând să plângă. Era singurul lucru pe care îl putea face atunci, și anume să plângă. Problema este că, la un moment dat, și lacrimile se opresc, nedorind să mai formeze șiroaie peste fața celui care plânge.

                După aproximativ o oră de când a adormit, cei doi băieți au lăsat-o singură în cameră, mergând pe holul acum întunecat și ajungând în camera lui Alexander. Acolo, Ruben i-a spus:

                 -Ce ne vom face acum? Tatăl ei va observa curând că lipsește și va veni s-o caute!

                 -Va trebui s-o ascundem! N-o mai putem lăsa pe mâinile monstrului acela. Merită să moară pentru ce a făcut!

                 -Aici nu te contrazic, dar există o problemă. Cum o vom ascunde? N-o putem ține pe Marinteea sechestrată aici toată viața!

               -Nu știu... aș avea o idee, dar e mai mult decât nebunească!

               -Deja mi-e frică, dar hai să te aud! spuse Ruben gândindu-se la ce idei nebune i-ar mai putea veni în cap prietenului său.

              -Trebuie să plecăm din sat! Mereu am știut că Marinteea nu e în siguranță aici, iar acum mai sunt și lucrurile ciudate descoperite în legătură cu ea! spuse Alexander, Ruben făcând ochii mari la cele auzite.