În timpul deplasării cu caleașca, Marinteea era mult prea îngândurată. Nu știa ce se va întâmpla de acum în colo cu viața ei. Prietenii, singurele ei sprijine în viață, nu le mai are, tatăl său probabil că va muri din cauza alcoolului și fără ea care să-i facă tot timpul de mâncare, iar acum mai este și acest frumos bogătaș ce acum citea dintr-o carte nefiind interesat de prezența Marinteei. Cu toate acestea, Marinteea avea o sumedenie de întrebări pe care să i le acorde în legătură cu o sumedenie de subiecte. Nemaiputând să-și țină sub control curiozitatea, îl întreabă:
-Unde ai de gând să mă duci?
-La palatul meu. răspunse acesta neluându-și ochii din carte.
-De ce vrei să mă duci la palatul tău?
-Pentru că așa mi s-a răsărit! spune, nota de ironie simțindu-se extrem de tăioasă pentru Marinteea.
-Cum te cheamă? întrebă ea aducându-și aminte că a uitat a întreba acest lucru esențial.
-Amir, dar pe tine cum te cheamă?
-Marinteea mă numesc. zice aceasta, teama simțindu-i-se în voce.
Acest bogătaș nu era un simplu om cu o avere mare, ci este prințul regatului în care Marinteea locuiește. Multe zvonuri există despre acesta, unele mai frumoase, decât altele. Cel mai cunoscut este că el a câștigat o întreagă bătălie, el fiind singur contra a o sută de bărbați bine făcuți. Desigur, zvonurile de obicei nu sunt adevărate, dar în fiecare există un strop de adevăr.
La un moment dat, caleașca se oprește, iar prințul iese din ea făcându-i semn din mână Marinteei să-l urmeze. Având inima în gât, aceasta iese, iar ceea ce vede o face să rămână cu gura căscată. În fața ei este un castel uriaș de culoare neagră înconjurat de o grădină superbă plină de trandafiri roșii.
CITEȘTI
Războiul umbrelor
AdventureViața Marienteei va lua o întorsătură bruscă atunci când va începe să sape în trecutul ei și în mintea ei. Cu ajutorul prietenilor ei, Alexander și Ruben, aceasta pornește într-o mică excursie, dar drumurile lor se despart la un moment dat.
