Marinteea simți câțiva stropi de apă atingându-i fața. Deschise încetișor ochi, o ceață asemenea unei pânze de păianjen lăsându-se peste ei. Văzuse chipul lui Amir deasupra ei și se sperie, mișcarea bruscă făcând-o să scoată un geamăt de durere. Atunci când privirea ei își mai reveni, se uită spre chipul lui Amir și văzu o urmă de regret în ochii lui. Acesta îi spune:
-Acum că ai aflat totul, nu cred că mai trebuie să mă ascund după deget. Tu ești viitorul războiului, iar eu vreau să mă ajuți să-l opresc. Totul a început de la tiranul de taică-miu care a dorit mai multe teritorii. Eu vreau să-l detronez și să ajung eu cel ce va conduce regatul. Mi-am dat seama că ești foarte curajoasă din momentul în care te-ai sacrificat pentru prietenii tăi. Ce spui, vrei să mă ajuți să salvez lumea?
-De unde știu că nu vei ajunge și tu ca tatăl tău și vei dori să conduci mai departe războiul? întreabă aceasta neavând încredere în fermecătorul prinț.
-Pentru că eu, spre deosebire de el, am o inimă! Eu nu voi vrea mai multe teritorii pentru regatul meu, ci o viață mai bună pentru sătenii din el!
-Și care îți este planul, prințe?
-Vineri, adică peste patru zile, va fi o întrunire între conducătorii războiului în palat, în sala de bal. Tu, folosind o vrajă pe care eu te voi învăța, vei face în așa fel încât toți aflați în acea sală să-și piardă memoriile în legătură cu războiul. Apoi, tu le vei introduce alte memorii în cap, și anume că ei s-au întâlnit aici pentru a semna un tratat de pace între toate tărâmurile. Pe lângă asta, va trebui să-i introduci tatei în minte și faptul că trebuie să-mi cedeze mie tronul!
Marinteea nu știa ce să zică. Acum, pentru prima oară în viața ei, are un scop adevărat în viață!
CITEȘTI
Războiul umbrelor
AdventureViața Marienteei va lua o întorsătură bruscă atunci când va începe să sape în trecutul ei și în mintea ei. Cu ajutorul prietenilor ei, Alexander și Ruben, aceasta pornește într-o mică excursie, dar drumurile lor se despart la un moment dat.
