Măștile se ascund la vedere

12 6 0
                                    

               Marinteea stătea pe patul din noua sa cameră. Aceasta era mare și spațioasă având un tapet cu floarea-soarelui pe pereți, patul ei crem este cu baldachin, iar șifonierul ei realizat din lemn de mesteacăn este uriaș, zeci de rochii superbe aflându-se în acesta.

                Cu toate că se afla de două zile în impunătorul castel, nu se putea obișnui. Servitorii nu aveau dreptul de a vorbi cu ea, prințul nu o vizitase, și tot ceea ce putea face este să se plimbe prin minunata grădină plină de trandafiri și să citească manuscrisele și cărțile din biblioteca uriașă ce se afla în sala de așteptare a castelului.

               Acum stătea în pat și citea o carte cu copertă groasă din piele. Era destul de interesantă, dar nu se putea concentra la ea, căci gândurile îi mișunau prin minte ca la maraton. Neputând a se concentra la carte, aceasta ieși din camera ei. Începu a se plimba prin întunecatele holuri ce erau luminate doar de niște torțe puse în suporturi pe pereți. Doar sălile de bal sunt luminate cu candelabre uriașe din cristal.

              Hoinărind plictisită printre întortocheatele holuri, văzu un lucru ce-i atrase atenția prin una dintre ferestrele ce dezvăluia grădina din spate a castelului, acolo unde se afla și un foișor alb destinat convorbirilor între persoanele de rang important. Prințul se afla în foișor alături de un domn tânăr ce nu părea  să aibă mai mult de douăzeci și patru de ani. Domnul avea un păr blond asemenea soarelui, și părea destul de înalt.

           Curiozitatea ei, lucrul ce de obicei o bagă în belele, a făcut-o să iasă din castel și să se furișeze până într-un tufiș. Ceea ce a auzit ieșind din gurile celor doi diplomați a lăsat-o mască.

Războiul umbrelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum