Având în vedere faptul că mâine urma să aibă loc marele plan, astăzi Amir o trezi mai de dimineață pe Marinteea, pentru a repeta vrăjile, mai ales că încă nu le stăpânea bine. S-au îndreptat spre marea bibliotecă după ce au băut o ceașcă cu ceai și au mâncat câteva fursecuri cu ciocolată. Marinteea a început cu prima vrajă învățată, cea pentru extragerea memoriilor, pe care a reușit a o executa bine din a treia încercare. Au mai repetat aproximativ o oră la ea, până când i-a ieșit bine de șapte ori la rând. La a doua vrajă repetiția a durat ceva mai mult, aproximativ trei ore, dar până la urmă și la aceasta a izbândit.
După ce a terminat cu repetarea s-a așezat pe jos, holbându-se la Amir care s-a pus să citească o carte. Și-ar fi dorit să-l vadă măcar o dată zâmbind, având în vedere că există riscul ca după ziua de mâine să nu se mai vadă niciodată. L-a mai văzut zâmbind o dată, atunci când a aflat ce este ea cu adevărat, dar atunci a fost un zâmbet din minte, nu din suflet. S-a apropiat de scaunul în care acesta stătea și i-a spus:
-Amir, pot să te rog ceva?
-Depinde. Cu ce dorești să te ajut? întrebă acesta având încă ochii ațintiți spre pagina pe care o citea.
-Vreau să te văd zâmbind! zice aceasta, apoi regretând că a formulat așa cererea, crezând că probabil acum Amir o credea și mai ciudată decât era înainte.
Cu toate acestea Amir a râs, fiind amuzat de cerința anormală ce i-a fost acordată. Râsul acestuia era foarte contagios, astfel făcând-o și pe Marinteea să râdă de ceea ce l-a rugat. Răsul lui era cel mai frumos sunet pe care-l auzise în viața ei.
CITEȘTI
Războiul umbrelor
PertualanganViața Marienteei va lua o întorsătură bruscă atunci când va începe să sape în trecutul ei și în mintea ei. Cu ajutorul prietenilor ei, Alexander și Ruben, aceasta pornește într-o mică excursie, dar drumurile lor se despart la un moment dat.
