My criminal

capitolul 3

  Capitolul 3: Tratat spre iad

    Stateam pe canapeaua mare si frumoasa din livingul casei, jucandu-ma nervoasa cu degetele. Cameron pur si simplu statea si sorbea din cafeaua aia nenorocita de 5 minute. Cat ii mai ia?

-Cameron?- indraznesc sa il strig. Isi ridica capul si se uita serios la mine. Ce trebuia sa ii spun? Doar uitandu-ma la el inghetam. Mi-am inghitit cuvintele.-Nu, nimic.- spun repede si ma intorc inapoi la degetele mele.

-Vrei ceva?- il aud si imi indrept atentia catre el.

-Nu.-

-Bun.- nu pot sa cred ca este asa de rau. Nu asa te porti cu o fata, pe care, apropo, ai rapit-o!

-Nici un bun!- ma ia gura pe dinainte. Il vad ca se incrunta si se ridica de pe scaun, venind in fata mea.

-Pardon? Ce ai spus?- se incrunta la mine, privirea lui parca m-ar strapunge.

-N-Nimic.- ma balbai, palmele transpirandu-mi si mai ca imi vine sa pufnesc in plans.

-Treci in camera ta!- tipa. Ce? Nu este parintele meu, mai putin seful meu. Nu poate sa ma pedepseasca.

-Nu poti sa imi spui asta!- spun rece la randul meu.

-Ba da pot. Si a naiba! Alison, treci dracului in camera ta!- se apleaca spre mine, eu simtindu-ma incoltita. Jur, baiatul asta ma sperie rau de tot.

-Nu stiu care e camera mea.- spun cu un glas mic, fiind inca speriata de iesirea lui.

-Camera ta e in camera mea.Acum iesi naibii de aici!- se duce catre masa iar eu las cateva lacrimi sa imi curca pe obraz. Ce i-am facut de e asa de rau?

   Stateam in camera mea, a lui. Casa asta e uriasa. De ce nu pot sa iau alta camera. Am terminat de facut curat, Doamne-ajuta! A fost destul de greu sa ii ating boxerii aruncati peste tot dar am facut-o si pe asta. Fratele meu ii lua pe ai sai. Nu eram nevoita sa o fac eu.

  Stateam in pat si ma uitam pe pereti pana cand am auzit un ciocanit la usa.

-Cam?- aud o voce si usa se deschide. -Oh, buna Ali!- intra Hayes.

-Buna Hayes!- ii zambesc la randul meu.

-Sti cumva unde e Cameron?-

-Mnu.- spun incruntandu-ma.-Nu imi pasa.- raspund la fel de urat, facandu-l pe Hayes sa rada.

-Okay, ma duc sa il caut in alta parte.

-Pentru ce?- mereu sunt curioasa si chiar nu ma pot abtine.

-Am niste treaba cu el.- spune zambind si iese din camera. Stiu, era normal sa zica asta. De ce mi-ar spune mie ce 'treaba' au?

  Stiu ca nu ar trebui sa ies din camera dar mi-e foame! Ies din camera si ma indrept catre bucatarie, acolo unde erau niste persoane ce 'discutau'. M-am apropiat mai tare si nu m-am putut abtine. Am tras putin cu urechea.

-Hayes, nu am timp de prostiile tale.- desigur. Era Hayes si Cameron cei care vorbeau.

-Hai Cam. Am 14 ani. Cat mai trebuie sa astept? Deja am vazut cum se foloseste de la toti baietii. Vreau si eu!- despre ce vorbesc?

-Okay, okay.... Stai sa ma gandesc. Iti spun maine. Dar ai grija sa nu o folosesti pana atunci. Trebuie sa stii cum sa folosesti arma cum trebuie.- il ciufuleste pe Hayes. La doar 14 ani sa foloseasca o arma? Eu la 14 ani abea am putut sa imi iau un aparat dentar. Stiu, stiu. Cu ajutorul sau acum am dinti destul de frumusei.

-Ce dracu faci aici?- tresar cand il vad pe Cameron incruntat in fata mea.

-Eu... Am eu doar.. Vroiam sa... Mananc.- ma incurc iar palmele imi transpira din nou.

-Ce o sa ma fac eu cu tine?- isi trece o mana prin par.-Asculta papusica,- incepe luandu-mi barbia in degetele sale.- Nu vreau sa mai iesi din camera, decat cu acordul meu, ai inteles?- serios, nu sunt un animal. Sunt un om!

-Ai inteles?- ma intreaba dur si eu dau din cap in semn afirmativ. Ce sa fac?-O sa ma decid si pana maine ce o sa iti fac.- zambeste si se indeparteaza de mine. Ma las pe jos si imi strang denunchii la piept. Ce o sa imi faca?

  Stau in camera de ieri seara iar acum este pranzul. Daca vreau sa mananc cum o sa ii cer acordul? Atat de destept este? Oricum, nu vreau sa ma intalnesc cu el. Azi a zis ca o sa imi zica ce se face cu mine. Nu vreau sa mor. Mi-e frica de moarte... Intr-un fel ciudat, asta ma desparte de familia mea insa, imi este frica. Stiu ca Ashley este sora mea si ma iubeste dar, uneori cedez. Cand durerea din suflet era mult prea mare, mi-am gasit alinarea in lama. M-am taiat de cateva ori insa Ashley m-a ajutat sa trec peste. Cu ajutorul ei sunt acum, aici. M-a invatat ca este gresit sa imi fac rau aiurea. Nu este bine. Durerea care mi-o provocam, trecea iar cea din suflet nu. De aceea aveam tendinta sa o fac iar si iar. Chiar ii multumesc ca este alaturi de mine insa, de cand a plecat la Londra, imi lipseste. Destul de mult. Foarte mult.

  Isa camerei lui Cameron s-a deschis si in pragul ei statea chiar el. Am inghetat instant si ma uitam ingrozita la el. A intrat si a inchis usa in urma sa.M-am ridicat in picioare si cu cat venea langa mine, eu ma indepartam. La un moment dat, eram lipita de perete iar el la doar doi pasi de mine. S-a mai apropiat si si-a pus ambele brate de o parte si de alta a mea.

-Buna, draguto!- ranjeste descoperindu-si dantura perfecta. Isi apleaca fata catrea a mea si expira aerul fierbinte pe gatul meu.

-Cred ca te intrebi,- spune incet, depunand un sarut umed pe gatul meu, transmitandu-mi fire de electricitate in intregul corp.-Daca m-am gandit ce o sa fac cu tine.- il aud din nou. El isi ridica capul si ma priveste in ochi. Ii pot observa privirea coborand usor, pe buzele mele, gat si corp. Ok, deja mi-e frica.

-Si sa spun sincer,- se apropie iar de mine.-Nu am prea avut timp sa ma gandesc.- expir usurata.- Insa,- sopteste iar inima mea iar o ia la goana. Cameron imi inspecta gatul. Cu buzele sale fierbinti mi-l saruta, facandu-mi pielea de gaina. Cum am mai spus, nu am mai fost asa aproape de un baiat. Am stat odata in banca cu un baiat dar el nu sarea pe mine.

-Am sa te las sa alegi ceva.- fac ochii mari. Ce o sa aleg. Intre moarte grea sau usoara?-Vrei sa alegi?- ma enerva pentru ca vorbea lent si vorbea in timp ce avea buzele lipite de gatul meu, facandu-ma sa ma incalzesc instant. Dau din cap in semn de 'da' iar el rade usor.

-vrei sa te omor?- spune incet insa eu il aud clar. Ca un ecou in mintea mea. -Sau preferi sa fi in viata?- rade, facandu-ma si mai confuza.- Sa fi in viata pentru mine?- continua la fel de incet, sarutandu-mi din nou gatul. -Spune!-

-Cum adica pentru tine?- vocea mea tremura groaznic de tare insa este ultimul lucru de care imi fac griji.

-Exact cum ai auzit. Ori mori ori traiesti pentru mine.- repeta cu raguseala in glas, sarutandu-ma apasat, simtindu-i limba fierbinte pe gatul meu.

  Ce trebuia sa aleg. Nu, moartea nu o vreau. Nu, nu vreau sa mor aici, asa. Mereu m-am gandit ca viata mea se va sfarsi de batranete. Asta imi doresc. Nu aici, nu din cauza lui. Nu merita sa ma omoare. Merita sa moara el. El a luat viata oamenilor.

-Tic-tac, papusa. Nu am toata ziua la dispozitie.- il aud. Se departeaza de mine cu un pas si scoate din spatele pantalonilor sai un pistol pe care il indreapta spre mine.

-Nu! Te rog!- ma las in jos lacrimile invadandu-mi fata.

-Nu ce?-

-Nu ma omori!- il implor.

-Prea tarziu- aud cum isi incarca arma.

-P-Pentru t...tine. Traiesc! Te rog!- imi duc mainile pe fata.

-In sfarsit.- spune si aud usa cum se inchide, semn ca a plecat.

  Eu tocmai mi-am semnat tratatul spre iad. Cu omul asta cred ca o sa imi doresc sa mor. Stiu ca odata ce am ales asta, o sa traiesc un iad. Si de asta imi este cel mai teama.

   Stiu ca este cam scurt insa voi pune mai repede urmatorul capitol. Va multumesc tuturor celor care imi citesc cartea! :**