Bella

Capitolul 2

" Da, mersi Cristi , dar să ți-o spun pe cea dreaptă: nu mă interesezi! Așa că te rog să mă lași să îmi petrec timpul cu Diana. Pa!" gândesc în timp ce Diana raspunde la un telefon "urgent" și astfel eschivându-se , lăsându-ne pe mine și pe Cristi singuri.

Urăsc când face asta , dar știu că are intenții bune. Acum ar trebui să mă gândesc la cum să îl fac pe blondul din fața mea să mă lase si să mă duc după Diana.

-Deci se pare că am ramas doar noi doi, îmi reamintește Cristi.

-Da, așa se pare...Hei,  ce ar fi să mergem la o terasă . îi propun blonului .Este deja destul de calt deșii nu este decât ora 11:00 , plus că un suc rece m.ar ajuta să gasesc o eschivare.

-De ce nu ? spune Cristian foarte încântat de idee.

Ajunși la cea mai apropiată terasă , ne așezăm la o masă la umbră , unde briza rece a aerului condiționat se simte cât de cât. Și am grijă să nu se așeze pe scaunul de lângă mine. Comandă o Cola și îmi spune să îmi aleg ceva la fel de dulce ca și mine. Deja tipul acesta îmi provoacă repulsie. Îmi comand o limonadă și îi spun chelneriței să o facă ușor acrișoară.

-Și ..ce gen de muzică Îți place?încearcă Cristi să facă dialog .

- Acult rock , dupstep, si chiar unele piese pop. îi răspund cu un dezinteres clar în voce.

Cred că până la urmă voi folosi aceeași scuză ca si Diana, telefonul "urgent". Să sperăm că va merge. Din fericire până sa vin la Diana am ascultat muzică , deci eu va trebui doar să deblochez telefonul si să selectez o melodie din listă.  Sper să nu își dea seama.

Scot usor telefonul din buzunar și îl deblochez fără să mă uit, privirea mea fiind ocupată la mentinerea cuntactului vizual cu blondul care îmi povestește ceva legat de un cantonament de fotbal. Ating ecranul la nimereala și o melodie energică incepe să sune. Coincidența fiind că melodia e chiar soneria mea de apel.

Cand mă uit la ecran , poza doamnei Camelia mă privește așteptând să răspund.  Doamna Camelia este o colegă de servici a mamei. Nu m-a sunat vreodată și nu înțeleg de ce ar faceo acum.

-Alo? spun eu usor temătoare.

-Bună Bella. Nu te-am deranjat, nu-i așa? aud vocea doamnei Camelia.

-Nu , deloc.

-Ascultă,  Bella, trebuie să ne vedem . Si asta destul de urgent. Am putea veni eu cu încă două persoane la tine azi? mă întreabă,  iar eu nu stiu ce să-i răspund.

- Mama știe de vizită? o întreb neștiind de ce vrea să mă vadă me mine, și nu pe mama.

- Da... În orice caz , putem veni azi ? Îmi raspunde cu o nesiguranță ce îmi dă de gândit.

- Sigur, când? îi răspund cu gândul de a o suna pe mama si de a o întreba ce e cu intalnirea aceasta dubioasă.

- Dacă ești liberă , poți veni chiar acum? mă întreabă și eu accept. Îmi iau la revedere de la doamna Camelia , mă scuz față de Cristi și o sun pe mama, plecând spre casă. Ciudat, mama nu răspunde. In orice caz, probabil știe de vizită si trebuie să fie la servici.

Ajung acasă și nu după mult timp apare doamna Camelia , domnul Eduard, un coleg de al tatei , și o doamnă necunoscută mie. Îi poftesc înăuntru și întrebările mele se înmulțesc când dna. Camelia îmi spune că doamna era psiholog și că a chemat-o pentru ami da o veste. ok, incep să mă ingrijorez. Oare are legătură cu părinții mei?