Bella

Capitolul 7

Narator P.O.V.

Bella e trezită brusc de soneria de la ușă care îi viola auzul. Se ridică somnoroasa din pat și de îndreaptă spre ușă neștiind cine poate fi la o oră matinală.

- Neața' Diana! spune usor nervoasă.  Ce faci aici la ora asta?! E totuși prea dimineață! o ceartă deja foarte iritată fiindcă i-a întrerupt somnul.

- Neața' și ție ...la pranz. E  ora 12 frumoasa adormită.  Îi spune Diana nederanjată de tonul prietenei ei.

- Dar cum? Cum am putut să dorm atât?! întreabă Bella , confuză și mai mult pentru ea.

- Hai, nu mă lași să intru?

- Ba da, scuze! Deci, ce facem azi? Întreabă Bella știind că , probabil Diana și-a făcut planificarea întregii zile.

- Păi,  acum hai sa te schimbi în altceva,m spală-te și hai să-ți pregătesc micul dejun combinat cu pranzul.

- Ok, dar vezi să nu dai foc la casă și ar trebui să incerci tu prima din mancare. Nu de altceva, dar țin la sănătatea mea . o ironizează la rândul ei Bella.

- Da, da, foarte amuzant. Acum dute și fă-ți ritualul de dimineață... adică prânz...adică. ..Oh, știi ce vreau să zic , așa că fugi de aici! spune Diana amuzată.

- Bine, bine. spune ea învinsă.

Imediat ce Bella placă , Diana se îndreaptă spre bucatarie gândindu-se ce să pregătească.  Într-un final , se decide la ceva bazat pe ouă . După câteva zeci de minute bune , șatena intră în bucătărie , unde mirosul de omletă cu mărar o copleșește. Chipul fetei se preschimbă de la fericire și înviorare trece brusc la tristețe , iar ochii ei de un albastru cutremurator înoată acum în lacrimi sărate și fierbinți ce i se preling ca într-o cascadă pe obrajii catifelaţi și , acum, îmbujorați. Fuge în camera ei unde își pune fața în palme , pe patul încă nearanjat. Acum se bucura că nu și-l făcuse.  Aproape schițează un zâmbet la acest gand, aproape. Diana apare la scurt timp lângă ea  și,  văzând în ce stare se află,  o îmbrățișează delicat . Șatena îi raspunde timid  ca mai apoi să înceapă să plângă și mai tare.

- Bella, te rog, te simți bine?

Fata dă din cap ușor,  aprobator și apoi vocea ei se aude aproape în șoaptă.

- Mama obișnuia să pregătească asta dimineața fiind micul dejun preferat al tatei. Imediat ce termină de vorbit, o ultimă lacrimă i se prelinge pe obraz printre suspine.

- Bine, gata, Bella , nu-i nimic . Du-te și spală-te pe față și îmbrăcate să ieșim din cutia asta de amintiri mult prea triste. Spune prietena ei arătând sprea întreaga casă.

Diana îi alege niște haine simple și i le pune pe pat , apoi pleacă în bucătărie pentru a scapa de mâncare.  Când se intoarce , o găsește pe Bella pe patul care, spre surprinderea ei, era asezat și îmbrăcată cu hainele alese de ea. Privește în gol tristă.  Se gândește la propria reacție în fața Dianei. Nu putea, nu mai vroia să izbucnească in plâns de fiecare dată când își amintește de ei. Asta o va termina psihic cu mult mai repede decât ar putea să o doaboare fizic. Diana vine la ea și îi apucă ambele mâini cu ale ei. Se privesc preț de câteva secunde bune în ochi , ca mai apoi sa se îmbrățișeze strâns . Apoi o ajută să își așeze părul și îi aplică un machiaj simplu. Imediat ce termină,  fata roșcată se duce in living spunându-l pe Alex. Bella încă nu mâncase nimic așa că plănuiește să o ducă undeva unde va putea să mănânce liniștită .

- Alo, Alex ?

-Da, ce mai faci?

- Nimic, adică...Nu chiar, în orice caz, poți să ne duci pe mine și pe Bella la patiseria aceea din centrul vechi? E preferata ei. Te roog?