Mister insangerat

Capitolul 1

1 septembrie era o zi importanta pentru adolescentii orasului Charleston, fiind ziua care dadea startul unui nou an scolar. Lana era mai pregatita ca niciodata in acea dimineata. Se trezi inaintea parintilor si dadu cateva ture de alergat prin cartier. Trebuia sa fie pregatita pentru Campionatul de Atletism al acestui an. De obicei, urma o ruta stabilita: Aleea Jefferson, Madison, Jackson, Madison, si din nou Jefferson. Cel mai mult la alergatul de dimineata iubea detasarea de realitate si mireasma naturii inca virgina la acea ora. Inainte sa plece spre liceu, infuleca o clatita din gramada tipica a doamnei Smith si pleca spre liceu. Avand in vedera ca scoala nu era prea departe, mergea pe jos, doar ea si muzica, spunea ea uneori. Combinatia aceasta o pregatea pe Lana de o noua zi plina de provocari si surprize, incarcand o pe cat posibil cu energie pozitiva.

Lana Smith era o pustoaica de 18 ani, nascuta in orasul Charleston, Illinois. Avea parul roscat si ochii verzi, tenul deschis, cu cativa pistrui. Pasiunea ce ii acapara mai tot timpul era atletismul. Considera ca toata lumea are nevoie de o cale de scapare din realitate uneori. Unii se folosesc de carti, altii de filme, insa ea gasi aceasta evadare in alergat.
        Ajunsa la liceu, trase o gura mare de aer si deschise usa liceului. In tot holul rasunau rasete si detalii picante din vacanta. Avea aceeasi clasa, deci gasi cu usurinta sala de clasa. Intra si se aseza in banca ei obisnuita, chiar langa Cindy, prietena ei cea mai buna. A sarit la gatul ei si a imbratisat-o cu dor. Nu se mai vazusera de cand s-a terminat anul, dat fiind faptul ca Cindy a fost toata vara la cateva cursuri in Vegas.
     -Ce faci, printeso? Parca a trecut o eternitate de cand nu ne-am mai vazut, spuse Cindy plina de extaz.
     -Bine, ma simt asa bine ca esti aici! Mi-a fost foarte dor de tine sa stii. Cum a fost in Vegas? Doamne, atatea lumini, atatea petreceri. Trebuie sa imi povestesti tot!
      Fetele se apucara sa-si discute verile cu cele mai mici detalii, pana cand glasul profesoarei le intrerupse discutia.
       -Bine ati revenit, copii! Anul acesta este ultimul vostru an, asa ca apucati-va de invatat si traiti-va perioada aceasta de final la maxim. Mult succes! A, si inca ceva, aveti doi colegi noi.

      Se ridicara doi baieti bine facuti si se prezentara in fata clasei. 

-Va rog sa veniti in fata clasei si sa ne spuneti cate ceva despre voi!

Baietii pasira timid spre tabla. 

-Hey, eu sunt Jonas. M-am mutat in acest liceu impreuna cu fratele meu, Mike. Suntem proaspat mutati in cartierul Jackson. 

-Buna, spuse Mike.

Lana si Cindy ii cerceteaza pe baieti din cap pana in picioare si incearca sa isi dea seama ce fel de persoane tocmai le-au invadat clasa.

-Par in regula, spuse Cindy.

-Par problematici. 

Dupa discursul dirigintei de bun venit in clasa a 12-a, fetele s-au decis sa isi continue discutia de mult timp asteptata intr-o cafenea. Acolo, orele s-au scurs nerusinat de repede. Au povestit toate experientele traite in acea vara si pareau ca nu se vor mai opri vreodata. Ajunsa acasa, Lana lua cina cu parintii, le impartasi intamplarile din acea zi si iesi, mai apoi, la alergatul de seara. Cu fiecare pas facut, simtea cum devenea mai vie, mai implinita. Adierea rece de toamna ii incanta buclele roscate si ii inrosea timid extremitatile fetei. Se lasa prada fanteziei traite si o mica neatentie o facu sa se impiedice de o cutie aparuta de nicaieri, astfel picand pe un gazon proaspat udat. Aceasta cazatura ii spulbera fantezia intr un nor de fum si realiza ce se intamplase. 

-Permite-mi, te rog, sa te ajut.

Glasul vag cunoscut o facu pe Lana sa ridice privirea. In fata ei statea o figura inalta, destul de chipesa, cu niste ochi caprui stralucitori care parca ii invadau pe nesimtite sufletul. Il recunoscu imediat pe noul coleg, Jason.

-Buna. Sunt ok, multumesc, spuse aceasta ridicandu-se de una singura.

-Sa stii ca uneori nu e nimic gresit in a accepta ajutorul unor persoane. Si prin asta nu insinuez ca nu ai fi in stare sa te descurci si de una singura.

-Este a doua oara cand te vad in viata mea si deja ai inceput cu sfaturile, spuse putin arogant fata.

-Uu, stim sa fim si impunatori. Eu sunt Jason si deja mi-ai atras atentia. Tu esti..?

-Lana.

-Frumos nume, Lana. Incantat de cunostiinta. Foarte incantat, pot spune.

-Da, multumesc. Eu trebuie sa imi continui ruta, dar mi-a facut placere.

-Alergi des pe aici? intreba curios Jason

-Da, destul de.

-Cool. Auzi, fiind nou, eu si fratele meu, Mike, l-ai vazut azi, nu avem niciun amic si ne-ar prinde bine un ghid. Ai fi dispusa sa imi prezinti la un moment dat orasul? Scuze, sa ni-l prezinti, rase putin emotionat Jason.

-Um, da, de ce nu. Dar acum chiar ma grabesc, vorbim. 

   Lana pleaca si il lasa in urma pe Jason care parea ca mai voia sa spuna ceva. Ajunsa acasa, se baga in dus, mai apoi bagandu-se in pat. Incepu sa se gandeasca la intamplarea de azi. Nu apuca sa isi formeze o parere mai concreta despre baiatul misterios ca somnul isi facu aparitia.

-