Trecând de bariera corpului fizic

Populația paratroposferei

În timp ce un nivel mai mic de luciditate caracterizează majoritatea locuitorilor paratroposferei Pământului, mulți dintre ei sunt complet inconștienți de starea lor extrafizică, adică de faptul că sunt morți. Una dintre cauzele acestei stări este atașamentul excesiv față de viața fizică, deoarece mulți oameni cred că viața fizică este totul, că atunci când vor muri vor înceta pur și simplu să mai existe. După ce vor muri ei își vor păstra conștiința de sine, iar astfel vor crede că se află încă în viață în sensul fizic. Asta explică de ce indivizii aflați în această stare rămân de obicei legați de pământ. Mulți dintre ei ajung de asemea să fie tulburați de o foame insațiabilă de emoții care derivă din activitățile fizice, ca de exemplu a da și a primi afecțiune, a mânca, a bea sau a face sex, activități la care nu mai pot lua parte, fiindcă le lipsesc mijloacele (un corp uman). Chiar dacă straturile crustei sunt aglomerate de conștiințe aflate în această stare, rareori auzim de cineva capabil să folosească energia densă cunoscută drept ectoplasmă pentru a îndeplini acțiuni directe în dimensiunea fizică (fenomenul poltergeist). Aceste spirite pot muta obiecte sau le pot face să zboare, să producă zgomote, mirosuri, curenți de aer și aspirații etc. Din conștientologie știm faptul că gândurile, emoțiile și energia unei conștiințe sunt inextricabil legate, deci calitatea energiei unui individ este influențată de calitatea gândurilor, intențiilor, ideilor și sentimentelor lui. Să luăm în considerare faptul că multe mii de indivizi extrafizici a căror viață recentă a fost petrecută într-un anumit orășel suferă de parapsihoză post-mortem. Influența profundă a mediului în care există ei acum îi constrânge să mențină fantezia ca și cum ar trăi o existență "normală", fizică. Altfel spus, contribuie cu energiile lor pentru a menține existența unor forme-gând care au fost construite de alții aflați în aceeași stare de-a lungul multor secole. Cu timpul, aceste forme-gând au modelat o replică extrafizică a orașului care îi aproximează străzile, clădirile și punctele de reper. Acest proces este chiar mai intens când grupuri de oameni trec prin prima moarte și ajung împreună în mediul extrafizic în același timp. Majoritatea orașelor mari au un echivalent extrafizic. Vă puteți imagina ce se poate întâmpla în duplicatul extrafizic al Ierusalimului, locul sacru a trei religii cu istoria lui complicată? Da, păi există un război în dimensiunea crustei. Majoritatea problemelor umane pe care le trăim în dimensiunea fizică se propagă în dimensiunea extrafizică. Natura umană rămâne identică cu sine oriunde s-ar afla. Bruce Moen face două afirmații. Prima, că drept urmare a credințelor eronate cu privire la viața de apoi, uneori oamenii sunt complet lipsiți de conștiința faptului că au murit sau de circumstanțele morții lor (moartea în somn, victime ale dezastrelor naturale, victime ale accidentelor din trafic). În al doilea rând, Moen mai spune că acele credințe ale oamenilor despre viața de apoi pot cauza starea lor de "blocaj". De exemplu, dacă o persoană a fost îndoctrinată într-un sistem de credințe care sunsține că o viață bine trăită (fără de păcate) va fi recompensată cu plutirea eternă în preajma luxuriantă a paradisului și apoi realitatea nu se potrivește, spirala descrescătoare care rezultă într-o parapsihoză post-mortem poate fi extrem de dificil de inversat.

Ideal ar fi totuși să profitați de șansele oferite de experiența extracorporală, folosind-o ca pe o unealtă pentru a vizita paratroposfera pământului încă din timpul vieții, pentru a experimenta pe propria "piele" starea celor care locuiesc acolo. Aceasta vă va ajuta să împliniți orice așteptări ați avea despre cum vă veți petrece următoarea perioadă dintre două vieți, într-o stare de luciditate cu privire la condiția voastră extrafizică și de a vă petrece tipul acolo făcând altceva decât a mima existența voastră curentă.