Trecând de bariera corpului fizic

Cum ne afectează viețile anterioare viețile actuale

Holomemoria

   Cu toții suntem produse ale mediului nostru (ale educației) și ale moștenirii genetice. Și totuși, fiecare categorie de indicii despre viețile anterioare ne înfățișează exemple care nu pot fi explicate în mod corespunzător de această teorie. În perioadele intermitente, unii oameni beneficiază de formare, educare și trec chiar și prin proceduri specifice pentru a schimba corpul extrafizic. Menționez acest lucru deoarece tendința noastră este să ne gândim de obicei la trecutul nostru, uitând faptul că acumulăm experiență, cunoaștere și înțelepciune inclusiv în perioada dintre vieți. Deși temporar uităm mare parte din ce se întâmplă de-a lungul vieților noastre, fiecare experiență pe care am avut-o vreodată în viața fizică și perioadele intermitente, fiecare incident, eveniment, întâmplare, întâlnire sau schimb, indiferent de cât de minor sau nesemnificativ, este înregistrat în memoria integrală sau holomemoria conștiinței, care este depozitată în corpul mental. Fiindcă noi suntem suma experiențelor noastre, holomemoria este atunci sursa originară a personalității conștiinței, care determină în mare măsură felul în care gândim, ne comportăm și interacționăm cu alții, și permite multor obiceiuri, atitudini, atribute, patologii, tendințe, talente, cunoașteri, capacități, afinități, valori și principii care s-au format de-a lungul vieților de experiență să iasă la iveală și să ne modeleze prezentul. Holomemoria oferă de asemenea o explicație plauzibilă pentru câteva cazuri nerezolvate de xenoglosie, copii-minune, talente excepționale, genii și sindromul savantului. O explicație ipotetică despre cum funcționează ea în tandem cu alți factori determinanți ar putea fi în felul următor: în câteva exemple ale rarismului sindrom al savantului, s-ar putea întâmpla ca acea conștiință să fi fpst genială în multe vieți anterioare consecutive și ca talentul specific acelei persoane să fie atât de dezvoltat acum, încât conștiința, prin holomemoria sa, "își amintește" și manifestă acel talent în viața actuală. Dar pentru că ajutorii săi, sau poate chiar cu consimțământul individului în perioada intermitentă, hotărăsc că pentru a depăși o anumită limitare, persoana trebuie să se nască cu un handicap în viața actuală. Sau poate că handicapul este plănuit să o ajute pentru a deprinde noi talente de care va avea nevoie în viețiile viitoare ca parte a evoluției sale ca și conștiință. Este posibil de asemenea ca limitările sale să fie cauzate de un factor karmic.

Paragenetica

   Cealaltă cale prin care trecutul nostru se poate manifesta în viața curentă este prin paragenetica proprie. Paragenetica este un fel de codare genetică, care, spre deosebire de genetică, nu este trecută de la o ființă umană la alta, ci se transmite de la corpurile noastre extrafizice și mentale la noul nostru corp fizic atunci când ne renaștem. Lucrând împreună cu genetica, paragenetica ajută la modelarea corpului fizic și poate așadar să fie responsabilă pentru unele aspecte ale aparenței noastre fizice. Filozoful grec Platon a afirmat la un moment dat: „ Cunoașterea ușor de dobândit este aceea pe care sufletul nemuritor a avut-o într-o viață anterioară, încât ea curge înapoi cu ușurință". Gradul în care o persoană este influențată de holomemoria și paragenetica sa variază în funcție de profunzimea maturității și a nivelului de evoluție al conștiinței. Manifestarea a cât mai multor trăsături derivate din holomemoria și paragenetica proprie nu este de fiecare dată un factor pozitiv, ca în cazul fobiilor, semnelor și defectelor din naștere.

Patologiile corpului mental

   Cu privire la semnele și defectele din naștere, precum și la fobii, mare parte din cercetarea științifică sugerează că experiențele profunde, cum ar fi traumele, pot fi imprimate pe corpul mental și extrafizic atât de puternic, încât să influențeze paragenetica conștiinței, care la rândul ei afectează genetica următorului corp fizic. O patologie a corpului mental cauzată de traume ale vieții anterioare se va manifesta cel mai probabil sub forma unui semn din naștere, a unei fobii, a unei aversiuni sau deloc, și foarte rar printr-o diformitate fizică afectivă.