izbucniri. nimic poetic

exilare

am uitat
ce înseamnă
să am grijă de mine  

când mă uit în mine
tot ce văd
sunt dezastre şi violenţe

e tăcere şi zbucium
linia subtilă dintre
a exista şi inexistenţă
şi-un timp viclean
pe care îl joc
după cum am chef

a devenit un risc
şi să respir
dar mi-l asum
căci oricum
ultimii ani i-am petrecut
ca şi o fantomă
un vid
atât de crunt

şi cel mai grav lucru
am simţit oamenii
prea mult
prea adânc
şi uite
uite
sunt străpunsă
de gloanţe
şi singurătăţi
din care nu există
nicio scăpare