izbucniri. nimic poetic

cutremur

zile în care vreau să distrug fiecare oraş din ţară
să demolez fiecare clădire cu mâinile mele de nervi
să vă fut vieţile şi să vă las fără resurse
să faceţi sex pe stradă până începeţi să vă mâncaţi

zile în care vreau să lansez polemici între oameni
să arunc cutia pandorei între voi ca să vă tensionez viaţa
să începeţi să urlaţi şi să vă înjuraţi până la dracu
până rămâneţi fără glas până nu vă mai recunoaşteţi de scârbă

zile în care vreau să vă declar război
să zgudui pământul cu mâinile mele de nervi
să iau la pălmi fiecare chip
şi să-mi arunc toată poezia în voi ca să înnebuniţi

zile în care vreau să nu mai știu din cine sunt născută
şi să fug în paris fără nimic nici cărţi nici amintiri
să vizitez mormântul fiecărui scriitor pe care l-am citit
şi să fiu apoi spioană în rusia să nasc controverse uriaşe

zile în care vreau să îmi dezlănţui traumele în aer
fiecare urlet gând suspin necaz pe care nu am putut să le scriu vorbesc
să infectez aerul cu ele încât să nu mai puteţi respira
iar ultimul vostru strigăt să fie ''de ce nu s-a spânzurat cârpa asta?''

zile în care vreau să fiu întrebată de ce nu mori?
zile în care vreau să spun tot şi să-mi tai gâtul apoi
zile în care vreau să dau spargere la bancă ca să am bani de psiholog
şi să fug în lume departe de aici să merg să-l caut pe don draper

zile în care vreau să extermin ca hitler dar toată umanitatea
sau poate doar locul ăsta
oamenii ăştia
casa asta