(Din perspectiva lui Harry)
"Hei, nici macar un mersi ca te-am adus?" Intreaba unchiul meu in timp ce cobor din masina.
"Taci..." Ii spun batjocoritor si trantesc usa de la masina. Il uras asa de mult.
Si iata-ma, in fata unui liceu idiot din Rio De Janeiro, pe clasa a 12 la cei 40 de ani ai mei. Ma simt ca un ratat cu bandana, sau ce dracu o fi, pe cap.
De ce in Brazilia? Unchiul are propriul spital privat, cu un laborator secret. Singurul loc in care putea sa ma criogenizeze.
Nu am renuntat la ideea de a ma sinucide, si am incercat de multe ori, dar mereu a fost acel cineva care m-a salva si am realizat cat de stupid e. Zici ca sunt un adolescent depresiv. Am avut 4 sedinte pe saptamana cu psihologul, in momentul de fata sa redus la una singura. A primit destui bani incat sa taca din gura si sa tina secretul.
Din fericire, o singura persoana ma recunoscut ca fiind Harry Styles, dar desigur, trebuia sa neg in ruptul capului ca nu am nici o legatura cu el.
Parcarea e plina de motociclete. Soarele bate cu putere, iar vantul imi face sufitele sa zboarea in bataia rece a acesteia.
Am zabovit destul pe aici. Inspir adanc si pasesc in curtea scolii, nu sunt multi pe afara si ma bucur ca nu m-a observat mai nimeni. Este a doua zi de scoala, nu avea rost sa vin in prima zi, si nici nu aveam chef. Asa ca trebuie sa plec la secretariat pentru a-mi putea lua orarul si cartile. Ce stupid.
Afara de abia sunt cativa elevi, care nu imi acorda nici cea mai mica importanta. Probabil ca nu ma cunosc, dar e bine asa. Nu am venit aici sa atrag atentie sau sa imi fac prieteni.
Intru in cladire pentru a cauta un panou cu toate incaperile scolii, dar atentia mea e capturata de strigatele unor elevi care sunt adunati in mijlocul holului. Nu ar trebui sa verific deoarece unchiul mi-a spus clar sa nu atrag atentie asupra mea, dar cui ii pasa?
"Mai tare! Mai tare! Mai tare!" aud si ma apropiu. Imi fac loc printre multimea de baieti si fete, iar cand ajung in mijlocul acestora observ cum doua tipe se bat. De ce nu face nimeni nimic?
"Haide, Four! Opreste-ti gagica" Striga un tip brunet spre tipul care priveste mandru bataia. Mai nou cifrele englezesti au ajuns sa devina si prenume.
"Lucy, de ajund scumpo" Spune spre fata de pe jos. O tipa blonda cu multe tatuaje pe brate, parul blond si la varfuri negre. "Calmeaza-te am zis, o s-o omori." Ii spune din nou dar de data asta se baga intre cele 2.
Asta e generatia de azi?
"Nu se termina aici, Tobias! Ii striga cealalta gagica, o tipa focoasa si roscata. Tipul mai are un nume si amandoua par foarte comune:
Imi fac loc printre multimea de elevi ciudati si ma indrept din nou spre panou, pentru a gasi secretariatul. Cand gases schita scolii, tot ce pot sa fac este sa imi deschid larg ochii. Nu credeam ca, cladirea asta e asa de mare.
De ce naiba nu gasesc idioata aia de camera?
"Te pot ajuta cu ceva?" Ma intorc spre tipa blonda, usor machiata, cu piercing in spranceana si cu cateva tatuaje, dar putine.
"Nu." Nu vreau sa am de-a face cu nici o persoana de aici, doar sa termin cu liceul asta odata. Ma intorc spre panou ignorand-o.
"Ce cauti? Iti pot arata eu." Se ofera cu un zambet pe fata.
"Secretariatul, sau directiunea." Ridic din umeri.
"Esti nou pe aici?" Se baga intre mine si perete iar eu ma dau in spate si imi dau ochii peste cap.
CITEȘTI
Numb (H.S)
Fanfiction'Amorţeala' din această poveste vine de la criogenare. Criogenarea este folosită in cazuri foarte rare de către specialişti, pentru a ingheţa persoanele, care sufera de o anumita boala fara leac. Ei bine, cu criogenoza s-a confruntat si Harry Styl...
