"Da, le-am vazut dar m-am prefacut ca nu le vad. O stii pe Deb cea cu ochelarii ciudati? A inceput sa isi curete dintii de parca era la ea in baie."
"Uh, ce scarbos!"
"Apoi a dat lui Celsie ata ei dentara folosita, iar ea a pus-o in rucsac." Ii spun.
"Si ce avea de gand, s-o refoloseasca?" Radem zgomotos iar lacrimile mele dau la marginea ochilor." Stiu ca sunt cea mai buna prietena a ta, dar sa nu te astepti sa fac asta." Isi flutura mana in aer.
"La fel... Nu imi vine sa cred ca ne streseaza cu scoala, asa din primele saptamani. "
"Algebra este esentiala." Ma intind mai bine, aruncand caietul de matematica langa pat. Sunt la Lydia acasa, iar principul "doua minti gandesc mai bine" nu merge acum, clar concentrare nu este.
Ma asez mai confortabil in pat, dar ceva imi inteapa spatele. Ridic perna sa observ un pantof, sus in pat.
"Cum sa calculez fractii cu trei zecimale cand locul asta ma calca pe nervi? Sunt aici de cateva minute si imi pierd mintile."
"Ei, relaxeaza-te." Fustita ei cocheta si parul ala perfect aranjat si-au cam pierdut din farmec, domnisoara asta e prea lenesa.
"Cum poti sa traiesti asa, e un haos!" Ii iau o helanca si o impatur.
"Nu m-a deranjat niciodata. Oricum nu stau prea mult pe aici." Se aseaza mai comod pe caloriferul cald, citind sarguincios notitele ei.
"Pana si cartile tale sunt pe jos, atata istorie la pamant." Ma ridic din pat, privind cartile.
"Nu imi spune ca vrei sa le asezi pana si in ordine alfabetica." Rade.
"Mama ta stie ce e aici?Uh, ce e asta?"Degetele mele mangaie materialul de piele al unui jurnal roz. "Uau, mama te-ar adora la culmea."
"Tii minte cand m-am lovit la genunchi la alpinism?" Se concentreaza pe oja de pe unghiile ei albe. Ale mele sunt negre.
"Cine ar putea uita?" Raman cu jurnalul in mana, mobila ei fiind punctul meu de sustinere. Acea zi a fost unul isteric si incarcat.
"Am stat in pat o saptamana si in perioada aia am tot scris in jurnal."
"Te-a ajutat?"
"Mi-am dat seama ca nu imi place deloc. N-am scris decat liste lungi." Sprancele mele se ridica, strambadu-ma putin. Nu credeam niciodata ca ar avea un jurnal, matematica si limbile straine sunt punctul ei forte, nimic mai mult.
"Pot sa-l deschid?" Degetele mele tind sa deschida jurnalul dar vocea ei grabita ma opreste.
"Nu, e prea intim!" Mi-l smulge din mana.
"Bine, domnisoara. Am inteles."
"Lydia, haide si intinde rufele!" Vocea ascutita a mamei ei o face sa tresare.
"Tine jurnalul si pune-l la loc. Nu te uita in el! " Si mi-l arunca in brate.
In repeziciunea ei de a termina treaba, nerealizand eu ce a vrut sa faca, jurnalul cade pe jos deschizandu-se. E ca si cum destinul ar vrea sa il citesc, dar asta m-ar face o prietena ingrozitoare si imatura. Nu-i asa? Sigur, ce e asa intim la niste liste? Ceva imi spunea sa nu o fac, dar nu m-am putit abtine.
Privesc spre usa si imi ascuț urechile, apucand jurnalul la pagina deschisa. "5 lucruri care nu imi plac la lea." Ce naiba... "1. Crede ca are mereu dreptate. 2. E egoista. 3. E increzuta. 4. Ii plac baietii. 5. Crede ca stie tot la teatru."
Nu imi vine sa cred, nu ma mir ca nu a vrut sa ii citesc jurnalul. Nici vorba sa fiu asa, cel putin nu puteam sa fiu asa, sau eram? Cum putea crede asa ceva despre mine?
CITEȘTI
Numb (H.S)
Fanfiction'Amorţeala' din această poveste vine de la criogenare. Criogenarea este folosită in cazuri foarte rare de către specialişti, pentru a ingheţa persoanele, care sufera de o anumita boala fara leac. Ei bine, cu criogenoza s-a confruntat si Harry Styl...
