Privesc majoretele care mai de care cum se zmuces, fiind sigure ca isi expun fundul baietilor, pe terenul de lacrosse. Un sport extrem de ciudat si sincer nu imi doresc sa il practic, din fericire nici nu e obligatoriu.
Stau pe una din zecile de banci, asteptand sa soseasca profesorul pentru a transmite instructiunile, a forma echipa, ce rol are fiecare. Singuratatea nu e chiar asa de grea. Am ocazia sa privesc faptele celor din jur, sa le perfectionez pe ale mele. Sa observ, sa meditez, sa am grija de propria-mi constiinta. Nu am prieteni si nici nu duc lipsa de dorinta de a avea, fara sa includ psihologul care este unul si singurul meu "tovaras".
Un tip cu parul brunet si scurt, frunte mare si lata, cu un tricou negru si cu fluierul zgartaindu-l intr-e dinti, ii face pe toti sa taca. Presupun ca e proful, in spatele lui venind restul echipei.
"Alinierea toata echipa!" Urla inainte sa ejacueze aer cu putere prin fluierul lui.
Ii privesc cum formeaza un sir intreg, tipi facut, cu muschi si toate alea. O sa fiu nevoit sa pun si eu mana pe ceva haltere. Din cate am inteles o sa fie si campionate, calatorii prin regiune la diferite scoli. E o chestiune de prestigiu al scolii si un punct in plus la fiecare nota de la sport, pentru cei care practica unul din aceste sporturi.
"Unde e Mackenzi?" Vocea profesorului stresat din nu stiu ce motiv ii face pe majoritatea sa fie atenti. Pare genul de profesor care incearca sa isi arate locul cuvenit si doreste sa ii faca pe toti sa tremure cand face pasi pe teren, dar nu e asa. Elevi sunt neascultatori si mai degraba l-ar lua pe profesor la o bere, ca pe un amic. Dar nimeni nu isi bate joc de el.
"Si-a rupt piciorul, antrenorule." Isi drese unul vocea, pare sa fie o voce de fata, destul de cunoscuta. Am auzit-o azi pe hol dar de ce ar juca ea un sport dedicat baietilor?
"Tu!" Imi duc privirea din instinct spre antrenor/profesor si realizez ca la mine se refere. "Da, tu. Cum te numesti?"
"Edward Styles."
"Sa ii dea cineva un echipament si un dulapior de la vestiare. O sa iei locul lui Mackenzi." Mana lui face scheme in aer.
"Oh dar eu nu pot." Ma ridic in picioare.
"Ai scutire?"
"Nu."
"Esti insarcinat?"
"Evident ca nu." Imi dau ochii peste cap.
"Si atunci?" Imi deschid gura dar imediat mi-o inchide. "In 3 minute sa fi pe teren."
Sper doar sa nu am probleme mai grave de sanatate decat o banala sangerare nazala.
Un tip imi arata vestiarul, dusul si imi da echipamentul. O culoare rosiatica spre visinu cu alb, numarul 6." E greu dar imi place cum imi sta. Pana la urma unchiul are dreptate. Totul a ramas nemiscat, in legatura cu corpul.. fundul si picioarele mele care stau stramtorite pe mine, dat imi place cum arat. Nu sunt narcisist.
Cand observ ca au trecut 3 minute (a durat atat doar sa ajung aici, costumul asta e greu si necesita timp) imi pun casca pe cap si pasesc cu incredere pe teren, prin namol.
Imi intorc privirea sa zaresc majoretele cum imi privesc corpul, dar le arunc o privire urata si isi intorc capul.
"Trebuia sa te ajute femeia de serviciu sau ce?" Unul din elevi isi drese vocea la mine si face o mica mutra. Pare sa fie... Four daca nu ma insel.
"Ce ar fi sa iti vezi de propriul cap? Poate mai creste si el..." Spun referindu-ma cu siguranta la capul dintre picioare. Incepe sa rada.
"Indura, Styles. Ca sa nu ti-o iei." Ii aud vocea micutei feline blonde.
CITEȘTI
Numb (H.S)
Hayran Kurgu'Amorţeala' din această poveste vine de la criogenare. Criogenarea este folosită in cazuri foarte rare de către specialişti, pentru a ingheţa persoanele, care sufera de o anumita boala fara leac. Ei bine, cu criogenoza s-a confruntat si Harry Styl...
