Prolog

92 5 0
                                    

-Fugi. Striga la mine cat putu de tare dar nu am apucat. Am simțit glonțul cum imi găurește stomacul lăsându-ma fara respiratie. Așteptam impactul cu pământul ce urma sa ma primească odată pentru totdeauna. Mi-am dat seama ca nu meritam toate astea, însă le îmbrățișam bucuroasa. De ce? Pentru ca ma saturasem de tot. Ma saturasem sa ma simt singura, pana cand Harry a apărut in viata mea si a schimbat totul, dar cu ce folos daca aveam sa il pierd oricum?

-Emma, nu! L-am auzit pe Harry urlandu-mi numele. Un urlet de disperare, si sincer il compatimesc. Sper doar sa treacă peste mine. Sper sa ma uite si sa fie fericit pentru ca merita.

Singurul lucru pe care l-am mai auzit înainte de impact a fost "te iubesc-ul"pe care i l-am adresat lui Harry înainte sa ma predau morții cu brațele deschise.

Save meUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum