I-am apucat mana Samanthei ridicându-ma de jos. Mi-am auzit oasele trosnind însă nu puteam sa le simt la cat de amorțită eram. M-am apropiat de oglinda uitându-ma la chipul meu. Aveam ochii umflați si roșii, lucru care imi provoca niste dureri teribile. Am dat drumul apei clatidu-mi fata, sperand ca roseata sa treaca avand in vedere ca masa de pranz se apropia si nu voiam sa apar asa in cantina. Azi Sam mi-a zis ceva ce mi-a dat de gandit "Oricat de puternica ai fi locul asta te macina asa ca macar pastreaza aparentele.". Stiam ca nu se referea doar la viata mea aici ci la Harry. Baiatul asta imi provoca atat de multe sentimente pe care nu le inteleageam acum. Intr-un fel imi aducea aminte de Jace si de siguranta pe care o avea el in orice situatie, atractia fata de confuzia pe care o provoaca in jurul lui, misterul, faptul ca doar mentionarea numelui sau starnea frica in ochii tuturor, ma faceau sa vreau sa-l descopar, sa vad cine e cu adevarat in spatele caracterizarilor facute de Sam, insa un lucru ma inspaimanta, faptul ca as putea sa cunosc acelasi Harry rece si fioros asa cum mi-a spus Samantha. Oarecum ma agatam de faptul ca Sam ar putea exagera din cauza experientelor pe care i le-a provocat Harry, insa nu voiam sa ma implic. Baiatul asta semana prea mult cu trecutul meu si nu mai puteam sa trec inca o data prin asta, ma temeam ca de data asta as iesi mult mai ranita.
Sunetul produs de difuzoarele de pe hol a fost urmat de usa de la celula in care stateam. Am impins gandurile ce nu-mi dadeau pace in adancul mintii mele concentrandu-ma pe ce aveam de facut. M-am decis sa supravietuiesc, sa ies de aici cand totul se termina si sa-mi ofer sansa pe care am pierdut-o cand am decis sa ma implic in relatia cu Jace.
M-am inderpartat de oglinda, aruncand o ultima privire. Era ultima data cand mai apaream asa. Mi-am trecut inca o data degetele pe sub ochi incercand sa mai calmez zona iritata, desi stiam ca nu o sa aiba niciun efect. Mi-am indreptat privirea spre Sam care era deja langa usa incuranjandu-ma sa inaintez. Odata ce am iesit din camera, usa a fost inchisa in urma noastra, gardianul ramanand acolo fara sa ne mai conduca pana la cantina. Ajunse in marea incapere ce urma sa-mi fie loc de luat masa pentru urmatorul an m-am apropiat de raftul cu tavi, insfacand una, Sam urmandu-mi exemplul, deplansandu-ne mai apoi spre femeia ce ne dadea pranzul.Am privit dezgustata ceea ce voia sa fie o supa de legume pofta trecandu-mi instantaneu. M-am apropiat de prima masa libera lasand tava sa alunece pe masa in timp ce ma asezam. Sam m-a privit putin uimita inca fiind la randul pentru mancare, facandu-mi semne sa ma ridic, insa corpul meu nu o asculta, amorteala de mai devreme inca punandu-mi stapanire pe corp.
Am privit-o pe Sam cum inainteaza grabita spre masa asezandu-se la fel de repede cum a ajuns aici.
-Haide sa ne mutam de aici Emma!mi-a spus grabita si usor impacientata.
-De ce?! Imi place masa asta.i-am spus nemultumita de ideea ce implica ridicarea mea de pe scaunul ce tocmai devenise un pic mai confortabil. Hai sa stam aici Sam, sunt prea extenuata sa mai merg undeva.Sam a dat sa spuna ceva insa nu a apucat sa-si dezlipeasca buzele ca in acel moment usile cantinei s-au deschis si pe ele intrand cineva. Mi-am pastrat ochii in farfurie, fiind prea dezinteresata de cine era persoana care doar ce-si facuse aparitia, insa murmurele ce au inceput sa umple cantina m-au facut sa-mi intorc capul curioasa de cine era persoana care cauza atata neliniste in randurile "elevilor" acestei scoli de corectie.
Privirea mea s-a intors indrazneata insa in raza mea vizuala a intrat grupul de dimineata. Erau imbracati la fel ceea ce imi dadea de inteles ca nimeni nu are parte de haine mai bune aici, insa ceea ce era schimbat era comportamentul lor. Erau mult mai fericiti acum, mici chicoturi fiind sesizabile, insa nu imi puteam da seama de ce din cauza pozitiei mesei la care ne-am asezat, care nu-mi dadea ocazia sa vad motivul schimbarii lor de comportament.
Mi-am intors privirea inapoi in dreptul bolului meu fara sa incerc sa elucidez nimic. Am continuat sa mananc afundata in gandurile mele pentru nu stiu cat timp pana am auzit un marait agresiv in spatele meu. Mi-am intors capul fiind gata sa ii spun cateva cuvinte de duh persoanei care nu-mi dadea pace insa in momentul in care capul meu era perfect intors mi-am izbit privirea de un trup bine facut care purta tatuaje. Ochii mei au urcat insistenti vrand sa vada chipul persoanei, fiind uimiti cand au dat de baiatul infiorator, de azi-dimineata ce facea parte din gurpul acela. Primul meu instinct a fost sa raman jos insa nu stiu de ce m-am ridicat ajungandu-i putin sub nas.
CITEȘTI
Save me
FanficÎntunericul se simte ca și cum cineva te transforma. Singurul lucru pe care stii sa-l faci e sa supravietuiesti. Asta am simțit eu pana sa apăra el sa ma salveze. Cel de care imi era frica, cel pe care il dispretuiam doar pentru ca nu il înțelegeam...