-Harry Styles?!am intrebat nedumerita. Nu stiu de ce, dar Sam parea dezorientata de întrebarea mea. De ce se astepta sa-l stiu pe acest Harry?
-Styles e un tip cu care chiar nu vrei sa ai vreo legatura. Emma promite-mi ca o sa stai departe de el.spune serioasa. Ma privea ca si cum voia o promisiune de la mine. Voia certitudinea pe care eu in momentul asta nu o intelegeam. Nu intelegeam de ce ma voia departe de acest Styles, si nici de ce era atat de inversunata impotriva lui.Vedeam pura disperare in ochii ei, era ca si cum ma implora la propriu sa fac asta. Nu obișnuiam sa ascult ce-mi spuneau oamenii, însă disperarea ei ma infiora.Samantha nu-mi parea genul de persoana care se lasa ușor intimidata asa ca eram curioasa sa vad ca o speria atat de tare la acest băiat. Nici macar nu il cunosteam si ceva ma atrăgea la el; misterul pe care il crea in mintea mea, felul in care ideea ca el e aici o înspăimântă pe Sam, totul ma făcea sa-i încalc dorința Samanthei si sa fac din venirea lui in școala o adevarata bucurie pentru mine. M-am întors spre Samantha care inca aștepta răspunsul meu si am clătinat ușor din cap in semn de aprobare.
-Vino sa iti arat de ce trebuie sa ma asculti si sa stai departe de el.rosteste inca cu vocea tremurândă însă putin mai singura pe ea decât înainte. M-a luat ușor de mana, ridicându-ma odată cu ea si înaintând spre usa. A bătut ușor in usa așteptând sa fie deschisă. Am iesit pe holul lung si destul de încăpător. Pe fiecare parte a holului erau uși de la celelalte celule. Spațiul dintre uși era destul de mic demonstrandu-mi inca odata ca celule erau minuscule. In partea stânga a holului se vedea usa de la cantina. Sam m-a tras in cealaltă parte spre niste scări care doar coborau, ceea ce însemna ca eram la ultimul etaj al clădirii. Am ajuns sa coboram scările care erau înguste; aveau o balustrada pe partea dreapta ce parea foarte veche din cauza faptului ca materialul ce acoperea barele ruginite era decojit de vreme.
Am coborât 2 etaje ajungănd la final in camera unde am fost cu zi înainte cand mi-au fost date hainele pe care urma sa le port. In stânga era o usa care ducea spre "frizeria" școlii. M-am uitat îndelung spre acea usa aducându-mi aminte de Hope. Înainte sa o iau spre dreapta, ghidată de Sam, am privit usa care ducea spre frizerie, lucrul care mi-a sărit in ochi era ca acea usa era una normala, de lemn, nu una cu scanner ca celelalte uși din clădire. Cand am ajuns la usa din dreapta am observat gardianul care statea langa ea. Fața de cealaltă aceasta avea un scanner care a facut usa sa se deschidă cand gardianul a trecut cardul de securitate prin fata lui.
Usa s-a deschis, dând intr-o curte imensa in fata noastră fiind zeci de adolescenți ce erau închiși aici. Unii stăteau cu grupul discutand, alții stăteau sub copacii care erau împrăștiați prin curte. Am analizat mai atent zidul dându-mi seama ca asta era asa zisa zona de recreere pe care o văzusem cand am intrat aici. Mi-am întors privirea instinctiv spre dreapta văzând poarta pe care am intrat ieri. Parea la fel de masiva ca atunci cand am ajuns. In acel moment pe poarta imensa a intrat un singur băiat. Era ținut de doi gardieni însă nu înțelegeam de ce; arata atat de relaxat. Nu schița nicio urma de îngrijorare deși urma sa fie închis aici. Era îmbrăcat intr-o pereche de bluji negri, strâmți care sincer imi dădeau mie dureri doar privindu-i cum ii sculptau picioarele. Purta un tricou alb si deși distanța dintre noi era mare puteam sa observ tatuajele așternute pe sub materialul tricoului. Eram oarecum fascinata de desenele care se intindeau pe pielea sa si ceva din mine ma făcea sa vreau sa aflu povestea din spatele fiecărui tatuaj. Mergea relaxat, chiar satisfăcut de faptul ca intra aici si asta ma baga oarecum in sperieți pentru ca nu puteam sa inteleg de ce. Parul sau ii mângâia umerii, fiind ușor ondulat; ii încadra bine chipul însă ii lasa la vedere maxilarul bine sculptat.
Înainte sa intre pe usa care dădea spre acea camera de pregatire si-a întors privirea spre mine, analizandu-ma cum am facut si eu cu el, un zâmbet pervers apărându-i pe chip. Ceva ma făcea sa ma duc spre el, sa-l analizez mai profund însă mana Samanthei m-a apucat brusc întorcându-se-ma spre ea.
CITEȘTI
Save me
FanficÎntunericul se simte ca și cum cineva te transforma. Singurul lucru pe care stii sa-l faci e sa supravietuiesti. Asta am simțit eu pana sa apăra el sa ma salveze. Cel de care imi era frica, cel pe care il dispretuiam doar pentru ca nu il înțelegeam...