Un nou inceput(CreepyPasta)

•DOAR UN MIT•

Peste câteva zile

Ies din spital, de azi sunt externata. Cat timp am stat in acest spital mi-am văzut părinții(ma rog.. Ce a mai ramas din ei. Prima dată nici nu i-am recunoscut) se pare ca nu au avut aceeași soartă ca mine.
Doctorii spun ca m-am vindecat  miraculos, nici nu pot sa explice, dar pe mine nu asta ma intereseaza...si faptul ca nu pot fii lângă părinții mei.
Traversez câteva străzi si in cele din urmă ajung acasa. Deschid usa si intru. Hmm...este mult mai liniste de cum imi aminteam. Urc scările si intru in camera părinților, ma asez pe pat si scot un album de familie din sertarul dulapiorului de lângă pat.
Cu fiecare pagina ma intristam mai mult .
*pic...*pic ... câteva lacrimi se scurg pe obrazul meu si cad pe poze.
- Imi este asa dor de voi! (Spun cu voce tare)
Ies din camera părinților și ma îndrept spre camera mea, acolo era la fel de liniște. Oare asa va fii viata mea de acum?, Eu de ce nu am murit? De ce?
Ma îndrept spre fereastră si privesc pădurea din față mea.
Ah... da... am uitat sa va spun. În spatele casei mele se afla o pădure imensa. Nu am explorat-o niciodată din cauza părinților ce ma speriau cu poveștile loc creepy. Dar..acum.. ei nu mai sunt, deci... pot sa o explorez.
Cobor scările, ies din casă și ma îndrept spre pădure. Nu imi era teama, dar ma simteam incomod, parca locul ala nu ma voia acolo. Pas cu pas ma cufunda tot mai mult în pădure. Totul era întunecat, vântul făcea copacii sa se miste si sa scoată sunete ciudate, crengile trosneau in jurul meu, iar păsările zburau din copaci dezgolindu-i. Decorul era unul înfricoșător dar eu tot nu ma temeam.  Cu cat ma aventuram mai mult în inima pădurii am simtit un fior rece pe șirea spinării si ma întorc brusc. Aveam impresia ca este cineva in spatele meu, dar nu era nimeni. Sincer, nici nu stiu de ce am intrat in padure, poate am crezut ca voi intalnii demonii din poveștile mamei, dar nu am gasit pe nimeni, totul a fost un mit. Nu exista Slenderman, Jeff sau restul, totul a fost o minciună.
Ma întorc pe drumul pe care venisem si in 30 de minute ies din padure, intru in casa, ma asez pe canapeaua din sufragerie si adorm instant.
*Între timp in padure*
???- Simti si tu?
???-Da... cineva a fost aici!
???-Cum de nu ne-am dat seama?
???- Nu stiu...dar ceva imi spune ca nu a fost ultima dată când v-am intra in pădurea.
???- Sa fi sigur de asta. Si cand va intra a doua oară o/il vom omorâ.
???- Normal! Doar cu asta ne ocupam. 😏