Margot Lambert

Just Ivy

Am ieșit din casa pentru prima oara de cand sunt in România. Orasul București mi se pare pe atât de monoton cat si plictisitor. Bineînțeles, folosind sensul secundar al cuvântului monoton, deoarece din cauza poluării, a agitației si a mașinilor nu poți spune ca ai când sa te plictisești. E permanent aglomerat. E permanent aglomerație.
   Oamenii sunt niște gunoaie. Si pot cu ușurință sa vi l dau ca exemplu de ASA NU pe șoferul taxi ului care m a condus pana la mega mall. Inafara faptului ca avea vreo 70 de ani si nu știa deloc engleza... Nici măcar nu a calculat bine prețul traseului, astfel încât i am dat aproape dublu fata de cât trebuia.
    După 30 de minute de așteptat uber ul si inca 30 de mers cu mașina am ajuns la mega mall, unde as fi putut merge pe jos, in doar 10 minute, insa era prea frig.
    Am întrat in Starbucks. Mi am comandat un frapuccino si m am așezat pe scaunul de lângă tejghea. Alături era o fata cu parul alb spre gri, care asculta heavy metal in căști wireless. Era foarte ciudatica si părea puțin închisă si antisociala. Imaginați va doar. Arata ca Miley Cirrus varianta transgender.
    M am apropiat mai tare de ea si i am spus :
- Buna!
- wtf, m ai speriat!Heiiii, sunt Evelyn, însă imi poți spune Eve sau Ivy. Tu cine ești? A întrebat prietenoasa fata ciudata de lângă tejghea.
   -Mhm... Am murmura bâlbâit.. Mhm.. Mm.. Mar.. Margot,da!
   - Aha deci, Margot. Incantata de cunoștință!
   - Ai cumva un profil de instagram? A întrebat Ivy.
   - Da, sigur, am raspuns eu puțin dezorientata.
    - Cum te numești?
     - Margot_L. Sophie
     - Te cheamă si Sophie?ce tareee
     - Nu chiar. Nu e numele meu. E al surorii mele.
      - Ce drăguț, presupun ca iti iubești sora, nu?
     - Da, logic. Mai mult decât orice, am afirmat eu cu ochii in lacrimi. Am "închis" urechile si am evitat sa răspund la restul de întrebări despre sora mea. Evitam sa i dau un răspuns. Sa i spun adevărul unui necunoscut. Nu am nevoie de mila sau compasiune. Ma descurc singura.
     - Vrei sa plecam de aici? A întrebat Ivy.
     - Da, sigur... Insa nu știu unde... Adică.... M am mutat aici de mai puțin de 3 zile. Încă nu am terminat de despachetat.
    - Înțeleg... Si eu m am mutat in București acum 5 săptămâni.. Si singurele locuri in care am fost sunt :supermarket ul, mega mall si cantina de la amfiteatru. Speram sa imi arăți tu împrejurările. A spus Ivy
     - As prefera sa nu!.. Ca sa nu ne rătăcim. Ivy a ras subtil si si a adunat căștile si telefonul in borseta galbena din jurul taliei. Ma bucur enorm ca ne am cunoscut Marie.
       - Margot, actually.
       - Ah, da 🙏,scuze. Ce ai spune sa iti dau numărul meu de telefon si sa vorbim mai des... Poate ne cunoaștem mai bine. A spus Ivy.
       - Sigur, mi ar placea. Am notat numărul, apoi am spus :
       -Ivy si mai cum? Care e numele tău?
       - Just Ivy. Asta i tot... Nu intrăm in detalii.
     M am bucurat enorm ca noua mea prietena avea aceeași perspectiva ca si mine. Pana la urma, nu ne cunoaștem deloc, însă deja suntem cele mai bune prietene. Ciudat, nu?
   

      După câteva ore am ajuns acasă. Noah pregătea cina si mama se uita la cursurile de ioga de pe #healthwus. Am trântit usa puțin, ca sa ma fac remarcata. Noah a scos capul pe geamul de la bucătărie. Hei, gogoașă 🍩, te ai întors? I am aruncat o privire subtila scârbită si m am îndreptat spre mama.
      - Am vorbit cu directorul noului tau liceu. Vei repeta aici clasa a 11 a pentru a te acomoda mai ușor cu materia si limba. Liceul e aproape. Noah te ar putea conduce in fiecare dimineață.
     - Scutește ma, mama. Sper ca Noah si cu tine sa nu mai fiți împreună pana incepe școală. Adică peste doar 1 luna.
     - Margot! Abține te! Mama a ridicat tonul pentru prima data pe ziua de azi. Am simțit frustrarea din glasul ei. Nu am ce sa i fac, oricum. Nu e vina mea ca e împreuna cu un copil de nici 20 de ani. Ar fi putut fi considerata pedofilia,nu? Daca nu ar fi mama, as fi in stare sa falsific vârstă lui Noah si sa o dau in judecata pe mama pentru pedofilie. Însă voi avea timp sa fac asta peste un an. Un an de chin. Nici nu știu de ce ma mai obosesc sa ma acomodez la un liceu nou. Peste mai puțin de 14 luni ma voi muta in Australia, la tata. Acolo va trebui sa o iau de la început Din Nou?
     Haah... In niciun caz.....plănuiesc sa plec de aici si in seara asta, însă nu pot călători singura in afara tarii la vârsta asta. Încă un an.... 12 luni de chin si voi putea evada. Bineînțeles daca va fi nevoie.
     In caz ca o sq câștig la loterie si o sa devin bilionara, nimic nu ma va face sa plec de aici, însă realizez si singura ca asta nu e posibil.
      Pana atunci o sa trebuiască sa suport tot si pe toți de aici,fie ca imi place sau NU.
  

Sper ca v a plăcut, continuarea o veți vedea maine in următorul capitol. 💕🙏🧠Nu uitați de comm si vot, pup