After Demon (Harry Styles -F.F) - I. The First Race

7.

Jasmine's pov

- Un tatuaj , prostuțo. Al tău care? ochii se măresc, gura mi se deschide, picurii de transpirație îmi apar pe frunte. De unde știe el de tatuajul meu?

- C-ce tatuaj? mă bâlbâi. Poate m-a văzut când m-a dezbrăcat? Dar dacă îl vedea, probabil nu întreba acum.

-Cum ce tatuaj? rânjește malefic. Atât timp cât te-ai născut în orașul ală, trebuie să ai un tatuaj, chicotește. De unde știe el asta? Cine este de fapt el?

- Nu știu despre ce vorbești. îmi mut privirea către picioarele mele, care în acest moment sunt ale naibii de interesante.

- Oh haide, Jasmine, nu mă provoca să rup hainele după tine și să caut singur acel tatuaj. râde în timp ce se apropie de mine. Picioarele încep a tremura de frică, nu îmi doresc ca mâinile alea să ma atingă din nou.

Mă dau câțiva pași înapoi. El își întinde mâinile spre mine, rânjind. Eram ca într-un film prost romantic, eu mă dădeam înapoi, el venea spre mine, dar la noi nu se pune vorba de romantism. La un moment dat lovesc peretele, îmi închid ochii, oftând în sinea mea. El stătea în fața mea, diferența de înălțime îl obliga să-și aplece capul în jos. Ochii lui verzi și morți mă priveau.

- Vezi tu, se apropie de urechea mea, nu e bine când mă enervez de dimineață, îmi sărută gâtul, pentru că o să fiu nervos toată ziua, îmi sărută obrajii, și nu vrem asta, nu? spune și se uită în ochii mei. Dau din cap afirmativ, făcându-l să zâmbească. Îmi sărută fruntea. Fiorii s-au răspândit prin corpul meu, dar nu sunt sigură dacă sunt de frică sau de sentimentul buzelor fine sărutându-mi trupul, cum am simțit în vis când mă săru-Visul! Îl privesc mirată, el întorcându-mi o privire confuză.

- Deci, iubire, tatuajul? cred că fluturele ăla s-a mutat în stomac când mi-a spus iubire.

- Eu încă nu l-am făcut, murmur.

- Aham, cum să nu. Ți-am zis să nu mă minți! palmele lui se lovesc de pereți, urlându-mi în față.

- N-nu te mint. vocea sună aproape stinsă, îmi este frică de el, nu vreau să-l enervez și mai rău, dar am eșuat la privirea întunecată ce o are.

Palma lui se izbește de fașa mea mică, întorcându-mi capul. Lacrimile nu întârzie să apară. Îmi îndrept iar capul spre el, astfel să-l privesc în ochi. Proastă mișcare! Palma lui se lipește iar de fața mea, mult mai dureros ca prima dată.

- T-te rog, oprește-te. Plâng când piciorul lui îmi lovește abdomenul.

Și s-a oprit. Mă uit din nou în ochii lui, de dată asta am putut vedea puțină milă, parca ceva s-a rupt în el. Mă ridică după jos și apoi iasă din cameră val-vârtej.

Nu știu cât timp a trecut de când stau pe podea. Corpul mi-l simt amorțit de durere, lacrimile încă îmi curg pe fața.
Cred ca cineva mă urăște acolo sus, nu vrea să fiu fericită. Nu știu cum funcționează treaba asta cu îngerii, dar cam aș avea nevoie de o armată acum.

Mă ridic după podeaua rece și intru în baie, îmi dau hainele jos cu grijă și intru în cabina de duș. Apa fierbinte îmi cutreeră corpul, alinând rănile. Singurl gel de duș este a lui Harry, îl iau și îmi pun puțin în palmă. Mirsoul de vanile îmi invadează nările.

Pielea mi s-a făcut de găină la gândul un Harry ud în spatele meu, masându-mi corpul cu grijă, sarutându-mă sub ureche, apoi fiecare rană în parte.

M-am trezit cu ochii închiși, mușcându-mi buza și picioarele tremurânde. Mi-am scuturat capul, fiind dezgustată de mine.

E un criminal, acum o oră ma lovea cu brutalitate și acum mă gandesc la el, atigându-mi corpul.

Îmi scutur capul, încercând să alung orice gând cu el.
Îmi clătesc corpul și ies din cabină, mă îmbrac și mă duc în dormitor, sper să nu-l găsesc acolo.

Și speranțele s-au spulberat. Buclele lui nărăvașe erau întise pe pernă, nu puteam să-i văd fața. Mă îndrept cu pași mici către pat. La sunetul pașilor mei, si-a ridicat curios capul, ochii lui întâlnindu-i pe ai mei.

- Vino aici, vocea lui răgușită se face auzită și bate cu palma lângă el.

Nu zic nimic și mă conformez vorbelor lui, destulă bătaie pe ziua de azi, trebuie să mai păstrez și pentru mâine. Mă așez lângă el, continuând să tac din gură. Expresia feței mele era una moartă.

Pune pătura peste noi și își înfășoară mâinile în jurul meu, cum a făcut dimineață.
Capul meu se odihnește pe pieptul lui. Respirația lui îmi lovește fruntea, iar mâinile lui îmi mângâie spatele.

Îmi este greață de mine pentru că mă simt așa de liniștită în brațele lui și de protejată, culmea acum o oră mai că era să mă omoare.

- Te asteptă cineva jos. Îmi ridic capul să-l pot vedea mai bine. Gândul mi-a fugit imediat la părinții mei, dar e imposil.

- Cine?

- Hai să vezi. Zâmbește slab și se ridcă din pat, dar nu inainte de a-mi plasa un sărut pe frunte ce mi-a făcut inima să se zguduie și picioarele să tremure.

Când ajungem jos, nu văd pe nimeni. Asta vrea să fie o glumă? Wow, casa asta este gigantică! Îmi învârt privirea, analizând fiecare lucru.

- Nick! crețul țipă și imediat pe usa din stânga noastră iese un tip bine făcut, chel și cu un zâmbet destul de călduros.

- îmi pare bine să te cunosc.... îmi zâmbește, strângându-mi mâna.

- Jasmine. Cu toate ca nu are așa de irascibil precum crețul, dar nu inseamnă că îl plac, m-au răpit pentru numele lui Dumnezeu, trebuie să ies odată din casa asta,

- Harry, aha, așa îl cheamă pe creț, am mai auzit numele ăsta când am încercat să fug de la 'picnic' , dar nu mi-am dat seama că la el strigau, trebuie să vorbim. Nick,  apropo! vorbește adăugând un zâmbet la sfârșit. E ciudat rau tipu!

Harry îl aprobă, dar îmi pot da seama că nu îi prea plac zâmbetele pe care Nick mi le oferă.

- Perrie! cheliosul țipă și el. Ce e cu lumea în casa asta și țipetele?

O fată blondă coboară scările în graba, este superbă! Părul îi ajunge pâna la umeri, corpul ei este răvășitor, iar chipul ei frumos conturat este acoperit de pistrui. Mereu mi-au plăcut pistruii!

- Bună, eu sunt Perrie!

Când vreau să-i răspund înapoi sunt oprită de îmbrațișare ei!

- Jasmine. Îi răspund, zâmbind slab. Pare drăguță, o să mă înțeleg bine cu ea!

- Ce nume frmos ai! Chițăie și mă apucă de mâini, mai să sara în sus.

Mă uit la Harry, care zâmbea uitându-se la noi.

- Hai să mergem la mine în cameră! Chițăie din nou, trăgându-mă la propriu după ea.

-Fluture!

Perrie s-a oprit din a mai urca scările la auzul vocii lui Nick, iar mie mi-a orpit respirația.
Îmi dau seama că bluza mea s-a ridicat în sus, lăsând la iveala fluturele după spate.

Pam pammm si asta a fost si capitolul asta. Sper sa pot posta duminca seara, saptamana viitoare am 5 teste si am o gramada de invatat, deci daca nu o sa pot posta duminica o sa postez vinerea viitoare.
:*