Ea:
Totul incepe, langa un cires..
Amintirea aceea, inca o pastrez..
Cand te-am vazut prima data,
Falnic si frumos, m-ai cucerit de-ndata.
Fugeam mereu, fugeam mereu de mine,
Insa, nu stiu de ce, eu am venit la tine,
Si in bratele tale, m-am aruncat...
Iar tu m-ai primit, asa de cald...
Mereu imi venea sa zbier,
Mantuirea mea, s-o cer...
Dar n-a venit, de la nimeni...
Doar de la un pusti, cu chip de inger,
Adica de la tine...
Iar acum, iubesc totul din nou,
Soarele, stelele, cerul,
Si cel mai intunecat nor..
Nimic nu-mi va face rau,
Caci in brate ma ti bine,
De aceea, nu ma tem de nimeni...
El:
Acel cires, acel copac...
Ii multumesc ca m-a lasat,
Sa te intalnesc...
Sa te iubesc...
Cand ai venit grabita,
Cu pasi greoi si repezi,
Erai asa ingrozita,
Aveai mainile reci.
Te apropiai mai mult,
Inima-mi batea mai tare,
Ce sa fac?Am ramas mut,
Si m-am pierdut in zare,
In zarea ochilor tai...
Dar, deja intr-o clipa,
Erai in bratele mele,
Poate pentru tine, situatia era cumplita,
Dar eu, atingeam stele...
Asa ca cei doi tineri, saturandu-se de aceasta lume, care le luase tot ce aveau, mai putin legatura dintre ei doi, decid sa o paraseasca, cautand o alta mai buna, in viata de apoi:
-Ai venit....
-Da...
-Esti pregatita?
-Da, pentru tine sunt mereu pregatita...
-Bine atunci....Aceasta va fi ultima seara petrecuta impreuna, in aceasta lume...Sa o facem cat mai placuta..
-Da, dragul meu...Nu imi pasa unde ma aflu, atata timp cat sunt cu tine...nu imi pasa daca soarele nu mai rasare, nu imi pasa daca florile nu vor mai inflori...Imi pasa doar de tine, pentru ca ai dat un sens vietii mele..Pentru ca m-ai primit in bratele tale cu caldura si afectiune, cu vorbe de consolare...Nu m-ai izgonit ca ceilalti...M-ai ocrotit....M-ai salvat...
-Draga mea, juramantul meu va fi aievea...Te voi proteja si te voi iubi mereu...Si in mormant, voi rascoli pamantul ce ne desparte, si cadavrul meu va fi langa al tau...Trupurile noastre vor putrezi impreuna...Iar noi, in lumea de dincolo, vom trai mai departe, doar noi doi, eternitatea cu care vom fi haraziti de moarte...Voi fi acelasi, si mereu al tau.
Astfel, cei doi se imbratisara, apoi isi petrecura seara in amor..Iubirea trupeasca dintre cei doi era aprinsa...Totul din jur palea amorului desfranat si sufletesc, pe care cei doi il savurau din plin...Clipele devenira ore...Iar orele, clipe....Timpul parca se juca cu ei, le facea feste, nu-i lasa in pace sa-si traiasca ultimele clipe pe acest pamant...Dar iata, momentul cel negru, se ivi in cale...Ceasul batu miezul noptii, si astfel amorul inceta, si teama aparu pe fetele celor doi....Baiatul scoase un pumnal, impodobit cu fel si fel de matanii, parca incercand a imita un ritual stravechi, iar fata scoase dintr-o sacosa ponosita, o coronita din floricele, care mai de care mai colorate, si o puse pe cap...Apoi, baiatul, nemaistand pe ganduri, strapunse inima fetei, apoi isi puse si el capat zilelor....Din departare priveau doi batrani, care, dupa ce vazura ca murise cei doi, venise repede, si ii luase, punandu-i langa cires...Apoi, batranii graiau rugi stravechi, inchinate zeilor celti....Tot ce s-a intamplat cu cei doi amorezi, defapt, a fost un ritual, un ritaul de sacrificiu....Ei au fost obligati defapt, sa-si puna singur capat zilelor, ca pedeapsa, fiindca s-au indragostit unul de altul...Trupurile lor vor fi astfel incinerate, iar cenusa lor pusa la un altar, pentru anumite slujbe pagane....Astfel, amintirea lor va fi uitata....Astfel, dragostea lor a fost in van...Oare sa fie asa?Oare a fost un blestem cand s-au intalnit in acea zi?Sau un miracol?....Depinde de fiecare cum interpreteaza aceasta....
