Capitolul 8

2K 72 6
                                    

" Ingerule , sunt aici , cu tine ."

Ma trezesc amorțită , deschid ochii ușor și privesc către bărbatul din fata mea , era palid , fără vlagă , aprope dacă mai respira , stau aici de o săptămâna , nu mai rezistam , nu ma mișcasem nici măcar o secunda din locul asta , slabisem foarte mult , arătam ca un monstru . Ultima picătura de speranța s-a dus , singurele lucruri care îl mai tineau in viața pe bărbatul pe care îl iubeam erau firele astea care erau atârnate de corpul lui . Doctorul mi-a spus ca doar o minune îl mai poate trezi , deși operația decursese cu succes , pierduse mult sânge și șansele lui de a trai erau minime , încă o zii in care făceam același lucru , stăteam cu fata pe mâna lui care era rece acum . Dintr-o data aud usa salonului ca se deschide . Îl pot vedea prin ochii mei obosiți pe Filip , avea o plasa cu ceva caserole cu mâncare și niște haine de schimb .

-Emma , te rog hai acasă sa te odihnești puțin , ai stat pe un scaun o săptămâna , nu arați deloc bine , ce vrei acum ? Sa intri și tu in spital , sa ajungi ca el ?

- Filip te rog nu îmi mai spune ce sa fac , eu ori plec cu el de aici pe picioarele noastre , ori plec cu el 3 metri sub pământ . Dau sa ma ridic in picioare dar imediat simt cum ochii mi se închid și singurul lucru pe care îl mai simt era o durere puternica la cap .

Ma trezesc și ma uit , eram intr-un pat de spital , eram îmbrăcată tot in hainele mele , am văzut cum o doctorița intra zâmbitoare la mine in salon .

-Doamna , cum va simțiți ? Ma întreabă ea fericita .

- Bine , răspund scurt . Ce s-a întâmplat ?

- Doamna am sa va dau o veste buna , sunteți însărcinată .. ce ? Nu , nu , nu se poate nu acum , nu când tatal ei poate nu o sa mai fie , ce o sa ii spun eu copilului nostru ? Ca tatal lui/ei a murit înainte sa se nască , nu putea fii real .. nu , imediat simt cum lacrimile îmi invadează ochii.

- Unde este tatal copilului , puteați sa ii dați vestea cea mare , sunteți in 4 săptămâni . Felicitări ! Nu mai puteam eram nervoasa .

- Știți unde este tatal copilului , 3 saloane mai încolo , corpul poate in curând o sa se sub pământ , iar sufletul deasupra cerului , nu mai rezistam , fug din salon și ma duc la Luck .

Intru ușor și îl puteam vedea pe Filip cu Adam acolo , plângeam , nu puteam sa vorbesc așa ca le fac semn din cap sa iasă, și in 2 secunde rămân cu el .

Ma așez lângă el pe pat și ii i-au mâna intr-a mea .

- Uite iubitule , simți ? Ii așez mâna pe burtica mea . Uite aici se afla fetița sau băiețelul tău , cum pot sa il cresc eu singura fara tine , cum pot sa ii povestesc despre povestea noastră de dragoste care s-a sfârșit mult prea devreme , cum sa ii spun eu ca tati nu v-a veni niciodată sa ii aducă cadouri , ca tati nu o sa se joace nici o data cu el . SPUNE-MI TU LUCK ? Cum pot sa ma descurc fără tine , unde ești ? De ce nu ești aici cu mine iubitule , te rog nu ma lasa , te rog ... îmi sprijin fruntea de abdomenul lui , și pot sa jur ca am simțit un deget ca se mișcă pe burta mea , ridic capul și văd cum ochii brunetului încep sa se deschidă , clipesc de doua ori și ma uit atenta . Doamne , îți mulțumesc !

-Iubitule ? Luck ? Ești bine ? Încerc sa clipesc mai repede și îmi doresc sa nu fie unul dintre visele mele pe care le am de la incident incoace .

- Ingerule , sunt aici , sunt cu tine . Iartă-ma , nu.. nu mai apuca sa spună ceva si îl opresc , îmi lipesc buzele de ale sale , ma ridic din pat și chem un doctor .

Îl verifica pe toate părțile si pot observa cât de mirat este de revenirea sa , apoi îl deconectează de la aparate .

-Doamna , este bine , îl mai ținem o zii - doua , sub supraveghere , dacă v-a trece cu bine următoarele 4 ore , se afla inafara oricărui pericol . Oricum sa știți ca aveți un noroc pe care nimeni nu l-a mai avut la noi in spital . Nu am mai întâlnit nici o data om care sa trăiască după ce a fost împușcat la doar 1 cm de inima .

DEMONUL CU CHIP DE INGERUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum