"Unde te duci?" M-a întrebat Ms. Rivera, accentul ei spaniol fiind fa fel de răgușit ca întotdeauna, după ce am trecut de stația de autobuz.
"Undeva."
"Nu iei autobuzul azi?" Se încruntă. Părea cu adevărat îngrijorată, vreau să spun, cu excepția timpului când am rămas la bibliotecă, i-au mereu autobuzul spre casă. Ea și-a trecut o mână prin părul scurt, creț și șaten deschis. Dintr-un motiv nebunesc, părul ei îmi amintește de a lui Rapunzel după ce a fost tăiat și transformat în șaten.
"Nah" Am zâmbit larg. "Mă întâlnesc cu cineva în drum spre casă."
Și-a coborât mâna de pe față, și-a lăsat-o pe lângă corp și a zâmbit. "Cu cine?" Altcineva ar cosidera-o băgăcioasă, dar asta, asta e normal. Ea este practic ca o a doua mamă pentru mine - încă de când eram la grădiniță a fost educatoarea mea și încă mă învață. E amuzant, serios. Toți anii ei de predare i-a risipit cu mine.
"Un băiat pe care chiar îl plac." Mi-am muscat buza . Ea încă crede cauza pentru care imi opresc alt zâmbet.
"Aw, micuța mea Ema a crescut! Cum îl cheamă?" M-a presat, ca și cum nu m-ar fi crezut. Nu o condamn totuși. Dacă aș fi fost ea nici eu nu m-aș fi crezut. În toți anii în care a fost profesoara mea nu am avut un iubit. Desigur, am avut prieteni băieți și băieți care mă plac, dar nu am fost niciodată într-o relație.
"Am vrut să spun că nu îi știu numele, dar atunci ea s-a îndoit de ce am zis. "Uh, Robbie - îl cheamă Robert."
"Aw, urăsc să te țin aici când când tu trebuie să fii la o întâlnire." Mă înghionti în umărul stâng și mi-a făcut cu ochiul. "Așa că du-te și distrează-te! Nu uita de protecție! Pa, Ema."
Obrajii mi s-au înroșit, așa că am murmurat rapid un 'pa' și am fugit spre JoJo's, e cea mai apropiată de școală unde se vinde iaurt înghețat. Ea încă crede că aș face asta? Adică vreau să spun, crede că sunt disperată? Nu am știut niciodată numele lui real!
Dar ea nu știe asta, mi-am adus aminte.
Adevărul, adevărul.
Am încercat să mă calmez! Am luat tricoul At The Disco si mi-am tras blugii pe mine și am încercat să-mi aranjez părul, toate în același timp. Nu vreau ca Robbie să creadă că sunt o ciudată - asta e prima noastră întâlnire, vreau să fie ceva memorabil.
Am mers spre ușă din față de la JoJo's doar ca să văd că este închis pentru următoarele două ore. Dacă Robbie a fost aici și a plecat deja pentru că a văzut semnul? Mi-am închis ochii dorindu-mi să nu plâng.
A promis, mi-am adus aminte. Trebuie să vină.
M-am întors și am luat un loc la una dintre mesele ce le aveau afară pentru clienții care preferau să stea afară, decât înăutru.
"Ah" O voce oftă în spatele meu. "Au închis."
"Ei bine, de fapt," Am dat din cap. "E închis pentru următoarele două ore, deci poți să te întorci atunci."
"Da, cred." A murmurat și s-a așezat la aceeași masă la care stau și eu. "Unde e ea?" A mormăit pentru sine.
"Cine?" Am întrebat ridicându-mi sprâncenele.
Ar trebui să nu mai fiu așa băgăcioasa.
"Ce?"
"Nimic, nu contează." Mi-am mușcat buza uitându-mă oriunde dar nu la el. Dar când a vorbit nu am avut altă variantă decât să mă uit la el.
CITEȘTI
desk notes ; luke hemmings // Română-Terminată-
Fanfiction❝de ce îmi spui că sunt minunată?❞ ❝ pentru că eşti ❞ a u t o a r e a : neoncashtons