desk notes ; luke hemmings // Română-Terminată-

3.0 [epilog]

"Luke Robert Hemmings."

Am mormăit insuportabil, iar Ema a chicotit lângă mine. "De ce trebuie să ne pună nume mijlocii?" Am intrebat, sarutand-o in grabă.

"De ce ar trebui să ştiu?" A scos limba la mine. "Acum du-te, te-au chemat!"

"I-am observat," Am replicat inteligent. "Pot sa primesc un sărut de mult noroc?"

"Doar ce m-ai sarutat," Ea a subliniat cu un rânjet pe buze. "şi de ce ai nevoie de noroc?"

"Ce se întâmplă dacă o să cad pe şcenă în faţa tuturor?" Am întrebat-o, ea încheiându-mi ultimele două nasturi de la roba mea de absolvire.

"Nu o să cazi, promit." Ea ma asigurat. Înainte de a-mi da replica inteligentă, ea şi-a presat buzele cu ale mele. Am reacţionat repede la sărut prinzând-o de spate, apoi trăgând de buza de jos, cerşind intrarea (ştiu sună ciudat :)) ). Da, ea a învăţat în cele din urmă să sărute franţuzesc . Este vorba de timp, de asemenea . Din moment ce ea este iubita mea, a trebuit să înveţe să sărute franţuzesc pentru că a fost şi este genul meu preferat de sărut .

"Bine, mă duc acum."Am spus, după care i-am lăsat buza de jos în pace. Am urcat treptele înainte de a mă putea chema din nou .

Principiul, doamna Lail mi-a dat premiul şi îmi sărută partea de sus a capului apoi trăgându-mă într-o îmbrăţişare de urs. Am scăpat de gestul ei prietenos şi m-am uitat în sus pentru ai vedea faţa plină de lacrimi la colţul ochilor . Am zâmbit şi mi-am făcut  drum către microfon pentru a recita discursul scurt plănuit în mintea mea.

"Uhm, bună."Am făcut semn către mulţimea din faţa mea, respirând neregulat.

Toţi oamenii au răpsuns cu un "bună" împreună cu o voce monotonă ca şi cum m-am pregătit.

"Acest lucru este de necrezut , într-adevăr. Se pare că ieri mergeam pe drum către grădiniţă ţinând în braţe, braţul mamei pentru a nu muri." Mulţimea începu să chicotească, alţii zâmbi, probabil amintindu-şi atunci când copilul lor a fost în acea stare. " Dar acest lucru nu este o călătorie printre amintiri, aceasta este absolvirea mea. Aceasta este absolvirea ! Sincer, nu pot să cred că sunt aici. Aş dori să-i mulţumesc mamei mele, tatălui mei, bunici mele, bunicului meu, mătuşi şi unchiului meu, verişorilor mei şi prietenilor mei Calum, Ashton şi Michael ". Am auzit băieţi aplăuzând din spate .

"Vreau să îi mulţumesc iubitei mele, Ema Greenwood, pentru că a fost aici cu mine în multe moduri trecând peste etape."M-am întors cu spatele către şcoală. "Şi nu în ultimul rând, vreau să îi mulţumesc şcolii că mi-a distrus viaţa, dar ma făciut şi să trăiesc şi să merite.Partea minunată, acum pot să merg la colegiu . Ciao !"

M-am plimbat pe şcenă simţindu-mă încrezător şi am fost recompensat cu o pereche de braţe în jurul taliei mele . "Vrei să plecăm de aici?" Am zâmbit privind înapoi către Ema.

"Sigur, trebuie doar să las ceva în clasa domnului Katutis . Tu până atunci te duci să pui premiile în maşină ?"

Am dat din cap şi am sărutat-o pe obraz înainte de a ne despărţi .

-      -     -      -

"Ai ceva planificat pentru azi?"  Ema m-a întrebat când am tras pe aleea noastră.

"Nu, nimic . Ai vrea să facem ceva?"Am întrebat-o, arătând spre cheie, spunându-i că îmi face plăcere să conduc pe unde vrea să mergem.

"Putem să mergem la JoJo?"Ea a întrebat. "Nu am mers nicioadată acolo. "Ea a spus. Obrajii ei s-au înroşit când am privit-o intens, pentru că aş putea spune că pune ceva la cale. Mi-a amintit despre prima dată cand ne-am intalnit si cand am numit-o 'superba', iar ea a rosit.

"Desigur." Am răspuns neliniştit. Am scos-o de pe şosea din nou si Ema a pornit radioul doar pentru a reda CD-ul cu melodia ei preferată, Miss Jackson de la Panic! At The Disco. Mi-am amintit că a zis că asta e melodia ei preferată, aşa că eu, fiind un gentleman şi un bun iubit, i-am cumpărat albumul.

Sincer noi nu avem nevoie de maşină, pentru că JoJo's este exact peste stradă. Bine, nu chiar, dar tot ce trebuie să faci e să ieşi din cartier şi să conduci drept două minute, apoi să o iei la stânga. Dar noi suntem un cuplu leneş şi iubim să ardem caloriile în loc să facem un antrenament bun.

Nu chiar. Facem asta doar pentru că eram deja în maşină, deci nu avem niciun motiv să coborâm oricum.

Am tras în parcarea din spatele magazinului de iaurt îngheţat şi am scos cheile din contact. Ema ne-a împletit degetele împreună în timp ce mergeam spre JoJo's, o mână era deja ocupată de cutia pe care a adus-o de la şcoală.

"Luke, Ema," Proprietarul ne-a salutat în timp ce noi deschidem uşa din faţă. "Ce mai faceţi? Cum mai este relaţia?" Noi mergem la JoJo's cel puţin o dată la două săptămâni, dar în ultima lună de şcoală am avut alt program neplanificat şi nu am mai ajuns la JoJo's, deci a trecut un timp de când n-am mai vazut-o pe Megan.

"Suntem bine." A răspuns Ema pentru mine şi pentru ea. "Şi relaţia merge în forţă." Ema ne-a ridicat mâinile ca să vadă Megan doar cat de în forţă mergem.

"Luke încă nu te-a intrebat, nu?" A glumit Megan.

"Nu, o să aştept pentru totdeauna." Ema a răspuns dramatic, încercând să îşi înăbuşească un chicot.

"Hei," Am mimat o încruntare. "Vreau să fie special şi romantic, sau oricum vă place vouă, fetelor. Încă planific asta."

"Oricum," Ema a rânjit când a trecut pe lângă mine, îndepărtându-şi mâna de a mea. "Ooh, iubesc noile arome, Meg."

"Care sunt acestea?" Am întrebat mergând spre locul unde stătea ea umplandu-şi bolul cu iaurt înghetat.

"Ananas, zmeură, caramel şi prajitură cu brânză."

__ __ __

"Deci, pentru ce e cutia?" Am întrebat, mestecandu-mi ursulţii gumaţi.

"Amuzant că ai întrebat." Ea a tras cutia în poala sa şi a desfacut-o. A căutat prin ea, scoţând cu siguranţă biletele mici de hârtie. Le-a îndreptat spre mine şi inima mea s-a încălzit când am realizat ce sunt acestea. De asta se comporta aşa ciudat în maşină -

Scrisorile.

Sunt scrisorile de la care a început totul.

"Cum ai găsit astea?" Am întrebat, citind biletele.

"Le-am ţinut ascunse în banca mea." A raspuns pur şi simplu. "Vrei să te uiţi prin ele? Ca şi cum le-ai citi?"

"Desigur." Mi-am trecut mâna peste masă pentru o aşeza deasupra mâinii ei. "Te iubesc, OK?"

"Si eu te iubesc. Bine." A zâmbit. Şi tu ştii ce spun ei: zâmbetele sunt contagioase, deci eu, logic, am sfârşit zâmbind cu ea. "Dragă persoană care găseşti acest bilet mai târziu sau mâine..."

E minunat cum cateva bilete pot aduce două persoane împreună.

                                                   ~ SFÂRŞIT ! ~ 

-   -    -    -     -

Heii .  Si acesta a fost ultimul capitol (epilogul) . Vreau sa va multumesc pentru cele 4.000 de cititori, voturi si comentari . Vreau sa va multumesc pentru comentariile voastre frumoase, cum voi mi-ati spus sa continui sa traduc si sa nu ascult de ce spun ceilalti. Si nu in ultimul rand vreau sa ii multumesc @AnaaMrsHoran ca ma ajutat sa traduc. Nu-mi vine sa cred ca am terminat aceasta carte . Nu exista si partea a doua din pacat dar m-ai traduc si "Bring It, Bitch" puteti sa treceti si pe acolo . Ne vedem in cealalta care .

                Bye .   -Cio.