Eu cu Dan = prieteni

13 0 0
                                    

După oră am ieșit în hol și l-am sunat pe Dan.
-Unde ești? S-a întâmplat ceva?
-Vin-o în fața liceului.
Și mi-a închis. M-am dus în fața liceului, dar nu îl văd pe Dan. Peste 2 minute văd că mă cuprinde cineva din spate, era Dan, cu  o floare. Am înțeles că deja e dragoste nu atenție. Se uita la mine și spuse:
-Ludmila, te iubesc, din prima zi din care te-am văzut, m-am îndrăgostit.
-În primul și primul rând nu îmi spune Ludmila, și acum ascultămă, noi nu putem fi mai mult decât prieteni. Dan, dacă vrei putem fi amici, dar un cuplu nu.
-Dar... Credeam că mă iubești și o să fim un cuplu...Dar în fine rămânem amici.
-Mulțumesc, că mă înțelegi și hai la oră că întârziem.
-Haide!
Desigur, îmi părea rău că l-am jignit, dar așa o să fie mai bine, deoarece el nu mă merită. El e un băiat super sexy și bun, dar eu...sunt o fată simplă.

După ore:

Mergeam pe hol și îl văd pe Dan cum se apropie de mine. Cu o privire caldă, se uită la mine și începu să spună:
-Liuda! Stai! Ești minunată!
-Mersi!
Mi-a propus să ne plimbăm prin parc, și am acceptat. Ne-am plimbat deja 20 de minute. Dan a observat o fată și a încercat să ne facă cunoștință și....

                               Va urma

Cu ElUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum