Căsătorie nedorita💔

Capitolul I

Pregăteam o excursie de neuitat, eu și părinții mei am hotărât sa mergem la munte, unde urma sa ne distram de minune.

Ne-am urcat toți în mașină și am pornit la drum, vorbeam, cantam, ne distram, îmi iubesc familia, e cea mai buna familie pe care as fi putut-o avea, sunt minunati și ii iubesc foarte mult. Familia noastră e plina de fericire și căldură, noi suntem foarte apropiați.

Eram pe autostrada și atunci s-a întâmplat totul, un tir a intrat în partea dreapta a mașinii, iar de atunci totul negru.

M-am trezit într-un loc de un alb imaculat, după ce am reușit sa vad un pic mai bine, vederea mea clarficandu-se, eram la spital și atunci toate amintirile au revenit, mașina, tirul, mama, tata!

Unde sunt ei? De ce nu sunt lângă mine? Dacă au pățit ceva. Am început sa plâng, atunci pe ușa a intrat o domnișoară, probabil asistenta și se uita la mine cu mila.

-Domnisoara, v-ați trezit! Ma duc sa chem medicul!
Si pleacă.

Dupa ce a chemat medicul și m-a consultat, acesta a început sa îmi vorbească.

-Domnișoară White, mama dumneavoastră a decedat în urma impactului. Nu îmi venea sa cred, toată familia mea era distrusa, viata mea era distrusa, în doar câteva secunde, pe care nici nu le-am sesizat. Iar tatăl dumneavoastră este în coma. Nimic nu era bine, eram extrem de supărată, mama mea a murit, tata e în coma, eu ce o sa fac fără ea?

-Domnișoară, va rugam încercați sa va calmați, știm ca este dificil, dar trebuie sa acceptați, va înrăutățiti starea. Alissa, niște calmante!

Si am adormit.

Încep sa plâng la amintirea acelei zile, deși au trecut 3 ani, pe care nu stiu cum am reușit sa ii duc, doare la fel de tare. Tata trăiește și deși îl iubesc mult, mai bine nu o făcea, a intrat într-o depresie, a înnebunit, își îneacă dorul în bautura, am rămas în 0 venituri, toți banii se duc pe asa ceva.

Am fost nevoita sa îmi iau doua job uri, deoarece el nu mai lucrează, iar firma lor a dat faliment și a vândut tot. Lucrez dimineața ca chelnerița, după amiaza merg la cursuri, iar seara sunt barmanița, nu am cum altfel sa trăiesc.

Ma zbat sa trăiesc, o fac pentru mama, ea nu ar fi vrut sa renunț, mereu îmi spune ca dacă femeile ce au trecut prin războaie au reușit sa își crească copilașii în acele condiții, eu voi reuși sa trăiesc în diverse condiții, pentru ea fac tot.