Capitol V

553 17 0
                                    

Tipul acesta insistent ma atrage, nu înțeleg de ce și cum de face asta, dar mi se pare atât de atrăgător, era exact descrierea bărbaților perfecți din cărțile pe care eu le-am citit.

Merg cu Nina și o privesc urat, mi-a tot repetat numele în fata lui după ce eu nu am vrut sa i-l spun.

-Nu te mai uita asa! Cum poți vorbi la telefon cu un asemenea Adonis în fata ta?! Spune ea și rade.

-Nina! Ți-am spus doar! Tata ma obliga sa ma căsătoresc cu ala, chiar dacă vreau sa scap de căsătoria aia nenorocita nu sunt sigura ca voi reuși sa fac asta. Tata ma pune sa renunț la facultate.

-Eu zic sa îl dai naibii pe taică-tu! După ce ca îl întreți și te chinui sa faci tot mai îți si impune alte lucruri, eu as spune și sa te duci sa vorbești cu bunaciunea aia! Îți țin eu locul. Poți sa pleci de tot cu el, oriunde. Spune ea și îmi face cu ochiul zâmbind.

-Ești nebuna. Spun dandu-mi ochii peste cap, cum as putea sa ma distrez când mâine viata mea va fi distrusa.

-Hai du-te și taci! Spune și rade de mine.

Ma duc și îl privesc în ochi pe acest minunat Adonis, pe care nu stiu cum îl cheamă. E atât de frumos.

-Julie, poți te rog sa ma ajuți? Îmi spune și îmi face cu ochiul.

-Cu? Spun nedumerita.

-Vreau sa vii puțin cu mine. Dacă se poate. Ma uitam la el și nu știam cum sa reacționez. Ce vrea sa facă?

-Poate! Du-te și schimba-te, Julie, îți țin eu locul! Se aude Nina vorbind, bărbatul zambindu-mi, iar Nina chicotind.

-Bine... Accept. Poate o sa mai uit si eu puțin de tata și toate tâmpeniile pe care le face.

Ma duc și îmi iau o rochie inflorata, fiind sfârșitul primăverii este cald, fără mâneci, care îmi accentua talia, destul de scurta, ajungandu-mi pana la jumătatea coapsei, niște sandale cu un toc de vreo 7 cm, sunt gata în foarte puțin timp și ma duc la el. Acesta îmi zâmbește și ma conduce afara, începe sa îmi vorbească.

-Ma bucur ca ai acceptat sa vii cu mine! Spune zambindu-mi ușor.

Primește un mesaj și se uita urat incruntandu-se.

-Sa mergem. Spune și ma conduce spre mașină lui, una care pare a fi destul de scumpa. Poate chiar extrem de scumpa.

Deși îmi este teama am urcat cu el în mașină, am ajuns pe o plaja, în jur totul era extrem de frumos, liniștit.

Liniștea dinaintea furtunii.

Căsătorie nedorita💔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum