Căsătorie nedorita💔

Capitolul VI

-Îți place aici? Ma întreabă scurt.
-Este frumos aici. Ii răspund rapid.
-Ma bucur ca îți place. Haide sa intram. Spune conducandu-ma spre întrarea unei case nu foarte mari.

-Îți este frig? Ma întreabă atunci când vede ca tremur ușor.
-Putin, dar îmi va trece. În momentul acela își da jos bluza și mi-o pune pe umeri, el rămânând într-un tricou, abdomenul lui lucrat și toate liniile extrem. Ma simțeam intimidata, tipul arata atât de mine, în timp ce eu eram... Nasoala, asta e cuvântul, aveam o înălțime de 1,70m, el era undeva pe la 1,90m, eram slaba și fără masa musculara, avea forme ok, parul meu blond era șters, nu ma vopsisem niciodată, nu aveam bani de irosit pe asta.

-Acum vrei sa îmi dai numărul tău? Spune el și ranjeste la mine, dezvaluindu-si dantura perfecta, ce parca sclipea in lumina lunii și... Doamne, nu sunt într-un film, o iau razna doamne, probabil e de la vestea tatei...
-Ce urmărești? Întreb eu trista amintindu-mi ca acest moment se va sfârși, ma voi întoarce acasă, mâine voi depune obligata cererea de a îngheța anul la facultate, deși probabil nu o voi mai continua niciodată, iar viata mea va fi distrusa, mai rău decât este deja, de către omul pe care îl consideram tatăl meu și pe care îl respectam pana la cer și înapoi de un infinit de ori, iubindu-l enorm și fiind un model pentru mine. Acum este doar un nimic.
-Sincer? Nici eu nu știu. Uite, Julie, vreau sa știi ca, spune in timp ce îmi da o șuviță de par după ureche, esti extrem de frumoasa și ma bucur ca ai acceptat sa vii aici, spune în timp ce îmi mângâia obrazul, aici obișnuiam sa îmi petrec timpul când eram adolescent, era nesigur și mi-am propus ca aici sa îmi întâlnesc dragostea.

Nu am auzit ultima parte deoarece un zgomot puternic se auzi, un tunet, furtuna va veni.

-Se pare ca vine furtuna, perfect! Spune in timp ce înjură încet. Ar trebui sa mergem. Haide! Spune in timp ce ma ia de mana.

Drumul era extrem de lung și părea ca nu se mai termina, nu am luat-o pe unde am venit deoarece nu a vrut și... Dar deodată ne oprim undeva.

-Ce se întâmplă? De ce ne-am oprit? Întreb eu nedumerita și panicata, nu trebuia sa fi acceptat propunerea asta idioata.
-Am rămas fără benzina. Spune el și se incrunta. Dar nu are cum, abia făcusem plinul.
-Poftim? Și noi ce vom face? Întreb începând aproape sa plâng.
-Stai calma, voi chema pe cineva și va veni cât de curând. Este ora 2:30, o sa așteptăm și va veni. Vom face ceva.
-Esti nebun. Spun și îmi dau ochii peste cap.
-Nu îți mai da ochii aia frumoși peste cap, frumoaso!
-De ce nu, frumosule? Te deranjează cu ceva? Spun și îmi rotesc iar ochii.
-Da, frumoaso! Termina! Spune și își pune mana pe coapsa mea.

Mana lui pe corpul meu se simțea extrem de plăcut, era o atingere îngerească... Doamne, aberez, ce naiba?!

-Julie, spune-mi ceva despre tine...