Povesti scurte

Viata mea

Alerg, alerg si tot alerg, de ce? Nici eu nu stiu, poate de frici, de temeri, sau poate chiar de mine, oricare ar fi motivul, asta visez mereu. Mereu fug prin intuneric, intuneric ce imi este foarte familiar care ma si îngrozește, dar sunt trezita la realitate de Maddy, o roșcată vesela, pistruiata, care mereu ma face sa ma simt mai bine, are grija de mine si ma ingrijeste cand sunt bolnava. Maddy este,, bona'' mea de cand eram mica, dar eu o consider o sora, are treizeci si cinci de ani, iar privirea ei e de inger, mai ales ca ochii ei sunt albaștri, stie sa atraga atentia asupra ei când este nevoie si cum sa faca pe oricine sa fuga de ea, doar pe mine ma lasa sa sap adanc in interiorul ei. Desi ai crede ca a avut o viata perfecta, nu este asa. Parintii ei erau alcoolici si dupa multe certuri si scandaluri, tatal ei a ucis-o din greșeală pe sotia lui ; si speriat, si-a pus capat zilelor. Ea a crescut la casa de copii, unde a fost batuta si batjocorita.
Chinul ei a durat pana cand domnul Jonson ma gasit in fata usii, atunci a angajat-o pe Maddy si, desii doamnei Patricia ar trebui sa ii spun,, mama'', eu lui Maddy ii adresam aceste cuvinte in copilarie. Domnul Jonson mi-a oferit mereu tot ce am cerut, ma iubit si tocmai din acest motiv ii spuneam,, tata", dar din nefericire l-am pierdut. Un nebun beat si drogat a intrat cu viteza in masina acestuia, cauzându-i moartea. Imi amintesc ca atunci cand eram la spital, am spus pentru prima data o rugaciune. Desi aveam treisprezece ani, nu stiam absolut nicio rugaciune, Maddy nu a reusit sa ma faca sa retin rugaciuni, iar la orele de religie ori chiuleam, ori daca venea doamna profesoara înainte sa plec, saream pe geam. La spital, am spus rugaciuni in nenumărate rânduri, sperand ca domnul Jonson se va trezi, dar nu a mai făcut-o. Dupa moartea sa casa sa întristat foarte mult, caci domnul Jonson era definitia veseliei si a bunătății, avand mare grija de mine. Îmi lipsește foarte mult, si mie si lui Maddy ;ne duceam zilnic la mormânt, desii doamna Patricia ne spune ca nu il lasam in pace nici in viata de apoi, dar de cele mai multe ori o ignorăm. Doamna Patricia este o femeie frumoasa cu par blond, strălucitor, mereu aranjat perfect, ținute elegante, aș putea spune chiar ca este perfecta, dar setea ei neoprita pentru bani si putere insa, au transformat-o într-o persoana rea. In ciuda tuturor defectelor ei, aceasta a avut grija de mine, chiar daca nu a fost genul de mama model.
Acum domana Patricia e mai mult plecata la soțul ei, e o chestie mai complicata, eu am o sora vitrega cu care nu am absolut nimic în comun fiindca ea ma considera o ciudata cu acte in regula, iar eu.... ei bine, o ignor complet. O consider o straina, cel putin atunci cand suntem singure, in rarele momente cand doamna Patricia isi ia soțul si vin aici, de obicei de sarbatori, dar cand suntem toti ma prefac ca o iubesc si asta din respect pentru doamna Patricia.
Izabelle nu este chiar ușor de suportat, desi este o fata deșteaptă si arata foarte bine - parul lung si negru, ochii caprui si trup subțire - alege mereu sa para proasta pentru ca,, băieților nu le plac fetele istețe " pe mine puțin ma interesează daca le plac sau nu, daca cineva ma place, vreau sa o faca pentru cine sunt eu, nu fiindcă ma prefac. În fine, eu sunt Cassiel Emma Smith si, numele Smith este cel de la tatăl meu biologic ;stiu asta deoarece Maddy a gasit in coșulețul in care ma gasit, o poza cu mama pe spatele careia era scria numele meu. Sunt o fire energica, curajoasa dar si sperioasa, sunt si puternica si fragila, pe scurt, sunt ciudata, am norocul de a avea doua perechi de părinți, o am pe Maddy si pe Christian, care este prietenul meu de mica, deși este mai mare cu doi ani ca mine. Nu se crede superior si nu îi e jena sa stea cu mine. Îmi ține partea, și este si agentul lui Maddy, care o anunță cand fac cate o prostie. Lui Christian nu ii pasa ce crede lumea despre el. Defilează pe coridoare întruchipând o combinație stranie dintr-un atlet și un adept al stilului goth. Popular si sumbru, dar extraordinar de râvnit de toate fetele din liceu, el isi pierde timpul cu mine încercând să mă ajute sa devin cea maj buna. Mă antrenează zilnic, ma duce si imi impune sa merg cu viteză. Daca nu l-aș știi, as zice ca vrea sa ma omoare, dar asa, cu ajutorul lui, si cu genul ăsta de antrenament am ajuns cea mai buna la curse ilegale. Atunci imi venea sa il strang de gat, dar acum as vrea sa ii mai pot mulțumi, dar el nu mai e, si asta din vina unui idiot pe care l-am omorat acum doua luni drept răzbunare.

Sper sa va placa si va rog sa ma scuzati ca am cam întârziat cu povestea, dar am avut niște probleme.
_toxic_mind_0
dAlecsandra
DragomiroiuIonela

884 cuvinte