Povesti scurte

Concurs

AdaCriminal
Elena_Cosmina
  

                    Dragoste secreta

     Ploaia puternica ma împiedică sa îmi dau seama încotro ma îndrept. Nu știu prea bine orașul, asta dat fiind ca sunt aici de doua săptămâni. Nu știu pe nimeni, dar și dacă as știi, nu cred ca m-ar primi cineva cu un copil de câteva săptămâni după mine mai ales ca nu ar ajuta la nimic, persoana de care fug, adica Damian, le-ar putea face mult rau, nimeni nu ar vrea sa se puna cu el, nici eu nu am vrut, dar fetita noastra e mai importanta, nu vreau sa o abandonez, nu ii va fi mai bine asa. Fiica noastra Cassiel, are varsta de doua saptamani, este foarte cuminte, nu plange si sta liniștita in cosuletul ei pentru copii.
     Imi pare extrem de rau ca trebuie sa fug cu ea prin ploaie si frig, dar totul este spre binele ei. Damian se gandeste la ce e mai rau, il înțeleg si pe el, dar si el trebuie sa ma înțeleaga pe mine, stiu ca ii e teama ca nu cumva Cassile sa fie mereu urmarita, sau sa fie folosita ca o arma  impotriva noastra.
De ce spun,, o arma "? Pai, Cassiel este rodul iubirii dintre doua persoane care nu ar trebui sa se inteleaga. Eu sunt unul din descendentii îngerilor, in timp ce Damian este descendentul demonilor, iar in mod normal, noi ar trebui sa ne ucidem, dar am sfidat regulile, desii am fost îndepărtați de cei dragi si am fost nevoiti sa ne descurcam singuri.
     Aveam 22 de ani cand l-am cunoscut pe Damian, asta in timpul unei lupte, lupta ce a pornit din cauza faptului ca unul din Clanul Demonilor a atacat si ranit grav cel mai bun,, om " din clanul meu, defapt al tatei, dar nu conteaza, asa ca noi am vrut sa il pedepsim, dar Damian s-a impotrivit, lucru care a dus la începerea luptei. Damian era si este o persoana foarte puternica, maestuos si isteț, reușește să te faca sa crezi ca mereu are dreptate.
         Damian este frumos si impunator, ten alb si par negru, ochii verzi si stralucitori, zambet drăgălaș, ai zice ca e perfect, dar cum perfectiunea nu exista, are si el defecte, iar cele mai mari sunt frica excesiva ca nu cumva persoanele dragi lui sa il paraseasca, sau sa fie ranite fara ca el sa poata face ceva, deaceea nu prea o accepta pe Cassiel , ii e frica sa nu pateasca ceva, sa nu fie ranita, mai ales ca poate fi recunoscuta foarte ușor, asta dat fiind ca amandoi am,, desenat " pe pielea ei runele angelice si cele demonice, rune de protectie si cel mai important, runa,, Puterea Îngerului''. Fiecare descendent al acestora o are, ne este specifica, iar cei din Clanul Demonilor au runa durerii, pe noi ne-ar ucide, pe ei insa ii reprezinta, la fel cum runa ingerilor i-ar ucide, insa Cassiel le are pe amandoua.
In momentul in care am desenat runele au durut-o ingrozitor, dar apoi nu au mai deranjat-o in acest sens, dar atunci cand aude țipete pupilele ochilor i se inrosesc, exact cu pățește si Damian, doar ca la el pupilele se innegresc. In mod normal, Cassiel are ochii cenusii, exact ca ai mei, mama mi-a spus ca nici-un descendent ai ingerilor nu a avut vreodata aceasta culoare a ochilor, si ma bucur enorm ca si ea are acest dar.
Cassiel, pe langa ochii speciali, are parul castaniu, tenul alb si un zambet care te face sa te atașezi de ea, dar care, in mod ciudat, iti aduce fiori pe șira spinarii.

  Mama si tata nu mi-au permis sa spun cuiva ca Damian este tatal ei, nici  sa o arat cuiva si in plus mi-au impus sa scap de ea daca vroiam sa preiau conducerea clanului, iar eu am refuzat si am plecat in speranta ca,, parintii ", lui Damian, care defapt nu au nicio legatura de sange cu el, ar accepta-o, dar cum nici ei nu au vrut sa ne ajute, ne-am mutat in acest oras pentru a o putea proteja pe Cassiel de parintii nostrii, care isi facusera planuri sa o răpească pentru a invinge clanul advers. Toți stiu ca am plecat din cauza ca fetita mea este bolnava, asa cum am mai spus, am ajuns aici, printre oameni, cu runele ascunse pentru a nu fi găsiți, pana am gasi o solutie de a o salva pe Cassiel. In timp ce vorbem cu Damian despre Cassiel, acesta a propus sa o lăsăm aici, spunând ca ii va fi mai bine si ca o vom proteja cu ușurință, doar ca el avea totul pregatit si era pe punctul de a-i sterge runele si puterile pana la 18 ani, asta incluzand si tot ce vazuse sau auzise pana acum. Dându-mi seama la timp despre toate astea, am luat-o pe Cassiel si am fugit, in timp ce Damian, cel mai probabil s-a simțit tradat, si a plecat pe urmele mele.... nu are decat sa ma urmareasca cat va vrea, am sa o ascund pe Cassiel si pe fundul iadului daca acolo va fi in siguranta.
      
      In timp ce veneam aici, am vazut o biserica. Cred ca deocamdata este un loc bun pentru a o tine pe Cassiel departe de Damian. Are sânge demonic, nu poate calca pe pamant sfant, dar daca Damian sau cei din calnul lui nu ne pot gasi, asta nu inseamna ca pot sta liniștită, daca afla unde suntem, va face orice sa o ia pe Cassiel, nu imi permit o asemenea greșeală.
Biserica aceasta nu atrage atenția este darapanata, parasita, plus ca nici-un om sanatos nu ar veni aici din cauza padurii înspăimântătoare care se afla in spatele bisericii. Locul e pustiu, dar parca totusi e cineva aici, nu inteleg cine si de ce se joaca cu simturile mele, dar sa fiu sincera, sper din tot sufletul sa ma înșel.
Desi instinctele ma tot avertizează, intru in biserica, unde am surpriza neplacuta sa il vad pe Adelaide, fratele lui Damian, stand in fata fostului altar, imbracat in negru.

  - Ce cauti aici Adelaide? incerc eu sa par dura.

- Ce coincidență, si eu vroiam sa te întreb acelas lucru, parca plecasesi deoarece Cassiel era bolnava, nu ca sa vizitezi biserici, sau scuză-mă, sa ii spun Emma Smith?

- De unde ai scos asta? spun eu speriata.

- Lasa vrajeala Melek, m-a sunat Damian si a intrebat de tine, i-am spus ca ai plecat cu fiica ta, si într-un moment de slăbiciune mi-a spus tot. Cum ai putut sa faci asta? Stiai ca te iubesc, dar tu ai spus mereu ca nu iti sta gandul la asta, dar defapt tu ai un copil cu Damian, desi e fratele meu de mama, stii si tu ca e un demon, te poate ucide!

- Nu ma va ucide, nu a făcut-o in 4 ani, nu o va face acum, nu ma va ucide nici pe mine, nici pe Cassiel! tip eu.

- 4 ani, tu esti intreaga la cap?!

- Da, sunt intreaga, dar ma rog de cand te interesează pe tine ce fac eu?

- De cand ai dat nastere unui monstru!

- Cassiel nu e un monstru, sa iti intre bine in cap!

- Daca nu e un monstru de ce ii spui doar Cassiel, de ce nu ii spui si Emma, iti e rusine ca e si demon?

- Nu, nu imi e rusine cu propriul meu copil, nu sunt mama ta ca sa o abandonez cum a facut ea cu Damian!

- Poate ca ai dreptate, dar daca tu nu renunti la ea, Damian o va face, adica deasta fugi de el, nu? spune el zâmbind.

- Nu fug de el, doar....

- Doar ce, ai venit sa vizitezi si tu aceasta biserica veche de 100 de ani, singurul loc de pe aici in care Damian nu poate intra, nu?

- Nu neapărat, spun eu.

- Atunci hai la Damian, e afara! spune Adelaide.

Eu si orgoliul meu, acum Damian sigur o sa mi-o ia pe Cassiel.

- Haide!spun eu neîncrezătoare.

Adelaide imi face semn sa o iau inainte, si asa ma îndrept spre usa, cu pasi mărunți, gândindu-mă la cum sa il fac pe Damian sa nu ma oblige sa renunt la Cassi.
      Ma opresc in fata usii mari, si imi dau seama ca Damian nu ma poate obliga sa renunt la Cassi, daca eu renunț la ea, si el renunță la mine, asa ca prind deodată putere si ajung in fata lui Damian, care spre surprinderea mea nu este furios ci mai de graba speriat. Cand ma vede vine grabit si ma îmbrățișează.

- Sa nu mai pleci niciodata asa, puteați sa fiti rănite, daca nu il sunam pe Adelaide, probabil nici acum nu va gaseam!

- Am plecat cand ai spus ca vrei sa ii iei runele ai puterile Cassi... Emmei, nu vreau sa renunț la ea, stii foarte bine cat de greu e sa crești departe de familie doar pentru ca ai sange diferit.

- Nu imi e usor sa  fac asta, dar asa e mai bine, macar pana la 18 ani va avea si ea o viata relativ normala, va simti cu e sa fi copil, crede-mă, e dureros sa stii ca parintii tai sunt altfel decat tine, sa stai mereu si sa te gândești ca e posibil ca a doua zi sa  nu te mai trezești, spune Damian trist.

Acum imi dau seama de ce vrea Damian sa o lasam in grija ciuva de aici, nu vrea sa sufere si ea cum a suferit el, nu vrea sa o părăsească, ci sa o ajute, iar eu ma tot impun, sunt asa proasta, trebuia sa il ascult de la inceput.

- Bine, o lasam in grija unei familii de aici, dar cum putem fi siguri ca va fi in siguranță, toți au aflat ca am un copil desii nu au văzut-o, ce le voi spune?

- Le spui ca boala ei a fost foarte puternica si ca Emma a murit, asa nimeni nu o va cauta, spune Damian.

-  Nu pot sa le spun ca fiica mea a murit,  pe asta chiar nu pot sa o fac! spun eu.

- Melek, stiu ca iti e greu, dar daca le spui ca nu știu, ai abandonat-o, sunt sigur ca macar cineva din tot clanul o va cauta, nu putem risca sa fie gasita!

- Bine, asa  vom face, spun eu.

      Sper  sa  va placa!
AdaCriminal
Elena_Cosmina