𝐭𝐡𝐞 𝐡𝐚𝐜𝐤𝐞𝐫

1.04

Cand își buzii numele, Jungkook îngheța. Stia cine era, recunoscuse vocea și își marii ochii când fotoliul se întoarse dramatic. Se simtea ca intr-un film cu dectivi sau o drama. Nu prea stia genul filmelor, mai ales pe cel in care juca acum. Facu contact cu albastriul, care acum avea un turcoaz-menta și arata extrem de atrăgător.

"— Ti-am spus ceva, Jeon? Stii ca nu e bine sa nu răspunzi când omul iti spune ceva? Ce ai, ești mut cumva?" îl asalta cu întrebări intr-un mod destul de neplăcut. Tonul sau era jos, dar din ce in ce se ridica cu cât vorbea mai mult, aprope țipând.

Satenul doar își lasă privirea in jos, pantofii sai negri părându-i-se interesanți pe moment. Nu voia sa vorbească cu Taehyung in acel moment, sau, mai exact, in niciun alt moment când trăia el. Își puse mâinile in buzunare, auzind sunetul făcut de degetele celui din fata sa. Își bătea degetele pe lateralul scaunului, mai exact, pe partea moale unde își așeza brațele. Îngheța când acesta se ridica începând sa se apropie cât mai mult de el.

"— Când ai omorât fata aia nu era așa de tăcut nu? Sau poate știrile mint? Adică, nu as crede pe cineva atât de slab in stare sa facă așa ceva. Și unei fete? Acum șapte ani? Cred ca stii ca aveai doar paisprezece ani când ai 'omorât-o'. Sau o ascunzi? Raspuse!" spusese totul pe un ton suav și calm, prin de întrebări. Dar vazand ca nu i se raspuse, se apleca și batu cu pumnul in masa țipând. Sângele lui Jungkook incepu sa fiarbă, și nu de rusine, ci de nervi.

"— Nu am omorât-o eu!" tipa, îmbrancindu-l pe Taehyung. Acesta facu câțiva pași in spate, având gura căscată. Era un pic șocat, dar își dăduse seama de ceva.

Se așeza din nou pe fotoliu, nu înainte de a lui documentele de pe masa. Trebuia sa verifice ceva, adică dacă prin metoda lui Jungkook își deschidea gura? Asta insemna ca nu trebuia neaparat sa facă sex cu el nu? Și plus, stia de sărutul cu Jimin. Un om cu un simplu hanorac și blugi poate fi ușor neobsevabil, chiar și pornit-o zona nelocuită sau doar, pustie de dimineața.

"—Dacă n-ai fost tu, insemna ca a fost altcineva, nu crezi? Fata nu avea cum sa dispară pur și simplu mai ales ca tu spuneai ca o iubeai. Zici ca nu poti face așa ceva, dar nici nu spui adevarul. Ce ascunzi Jeon Jeongguk?" vorbi in timp ce își așeza piciorul peste celalalt, rezumându-se de spătarul moale, cu o parte din documente in poala, iar un document roșu ce părea a fi important, ceea ce și era, in mâna.

Jungkook doar se uita confuz și ofta in frustrare. Nu stia de ce i se puneau atâtea întrebări sau de unde cel mare stia asta. Acum era sigur ca era un stalker. Toate se legau, dar își ridica din nou privirea din podea, capul sau având reflexe destul de enervante, iar privind-o pe Taehyung in ochi, spuse tot ce are pe suflet țipând:

"— Ce iti pasa ție ma rog? Adica este viața mea, iar astea pot fi false stii? De ce te-ar interesa pe tine? Un stalker arogant care își permite sa ma urmărească si sa între in casa mea, așa, de buna voie! Crezi ca nu te-am observat? Nu ești așa de neobservat, mai ales când aveai un hanorac al naibii de scump! Doar pleacă și lasă-ma-n pace." tipa frustrat și se arunca pe canapea punându-și mâinile pe fata. Nu mai voia sa-și amintească. Trecuseră șapte ani, iar acum un arogant ciudat vine sa îl reamintească. Nu-i așa ca e grozav?

Taehyung îl privi șocat. Nu credea ca satenul putea avea o astfel de atitudine, dar i se raspuse totuși la destule întrebări. Se părea si își dăduse seama, fiind clar ca subiectul îl irita și nu mai voia sa vorbească despre asta, deci intr-un fel îi aflase slăbiciunea. Subiectul și cazul fusese închis și uitat, dar nu de toți. Și acum ca-l descoperise, nu putea sa-l lase așa balta. Trebuia sa facă ceva și oricum, trebuia sa se înceapă sa se împrietenească cu Jungkook. Apropie uitase de asta.

Se uita in sus la băiatul nervos și se ridica din nou, strângându-și lucrurile și punându-le intr-o mapa specială, ce se putea folosi ca geanta de umăr, sau ghiozdan de școala, in favoarea sa actuala. Ajunsese in fata baiatului și zambi, ezitand la început sa vorbească.

"— Vrei sa luam cine împreuna in seara asta? S-a deschis un nou restaurant și speram sa ne cunoaștem mai bine!" spuse dându-și o palma mintala. Suna așa de ciudat și de scârbos încât și el ar fi refuzat. Adică după o întreaga drama sa-l invite la masa nu era cel mai bun mod. "Trebuia sa rămâi la planul A!" vocea din capul sau îi reaminti o gresala pe care o luase. Dar după ce-l vazu pe Jungkook sărutându-se cu Jimin, mai precis el începând sa-l sărute, corpul și gura sa reacționau fără voia lui.

"— Cred ca ești bipolar și iti bați jos de mine! Sau doar ești nebun? Adică exista o gramada de posibilități și plus.." se opri din a vorbi răstit amintindu-și de fazele cu aplicația galbena ce acum era reinstalată in telefonul sau. "— De ce as iesi la masa cu un stalker? Hacker? Nu știu și nici nu-mi pasa. Acum ai putea iesii din casa mea, te rog?" Continua pe un ton cald, dar se dovedi a fi unul sarcastic. Își lua lucrurile rămase și se holba la usa alba. Se pare ca toți vecini le 'auziseră' conversația, dar dat fiind faptul ca numai bătrâni stau in blocul acela, uitau pe moment sau doar nu auziseră, unii dintre ei.

"— Bine Jungkook. Dacă așa vrei sa jucam. Pregătește-te pentru maine. Secretul tău nu va rămâne in siguranța pentru mult timp..." spuse și părăsi încăpere. Fusese prost, prost și iar prost! Cum putea sa spună asta? Iarăși trebuia gura lui sa o ia înaintea creierului sau. Avea mai multe planuri, dar nu de al șantaja. Acum trebuia sa găsească altceva.

Jungkook doar ofta și se arunca pe canapea, după câteva minute după ce stătuse înghețat in același loc. Era șocat de ce spusese Taehyung, și acum ca secretul lui fusese aflat, multe se puteau întâmpla. De ce trebuia sa cunoască un băiat pe o aplicație, ca mai apoi sa descopere asta?

"— Jeongguk!"

#1104 de cuvinte