𝐭𝐡𝐞 𝐡𝐚𝐜𝐤𝐞𝐫

1.08

DEBLOCHEZI PE onebay._one?
Da | Anuleza

mochip
| ugh, m-am gândit la tot ce ai spus pana acum și nu știu dacă eu sunt băiatul rău?
trimis la 00:35am

mochip
| vreau sa spun ca intr-un fel m-am dat de gol și nici nu mai știu cine sunt sau ce am devenit
trimis la 00:36am

mochip
| mereu am încercat ce eram de când m-am născut. toți spun ca sa fi bogat sau sa fi intr-un mediu de acest gen, este usor. ei bine totul are consecințe. și unele destul de tăioase.
trimis la 00:40am

mochip
| am încercat sa fiu un nou eu odată ce v-am văzut așa de distrați toți împreuna, și chiar dacă nu vorbeam prea mult pe atunci, era mult mai bine decât acum. ugh, nu ți-am spus multe, ti-am ascuns multe și totuși eu m-am comportat chiar...prost. adică eu ascund lucruri destul de importante și când aud ca faci la fel eu fac scandal, huh.
trimis la 01:07am

mochip
| as vrea sa-ti pot spune ce s-a întâmplat ca sa înțelegi mai bine, dar chiar nu pot și asta ma omoară și mai tare. dar exista destul de multe motive pentru care ma poti crede o curva, și asta chiar este o impresie proasta
trimis la 1:30am

mochip
| tot ce vreau sa înțelegi din asta este ca, nu am făcut nimic cu namjoon. nu am vrut sa-i rănesc sentimentele lui Yoongi când deja eu le știam. acum se comporta așa de urat și rece și diferit, dar o merit. și chiar te placeam jungkook, dar chiar nu sunt persoana care credeai ca sunt.
trimis la 2:09am

mochip
| iar despre taehyung, vei afla mai târziu adevarul. sunt sigur ca ma urăsti acum și ca nu citești asta, dar sper ca o vei face intr-un bun sfârșit.
trimis la 2:36am

mochip
| sincer, sper sa fie o buna zi in care sa-ti explic tot, desigur, dacă ar mai avea rost, dar cum nu mai are, o sa ti le scriu pe o foaie. ugh, a rimat blah.
trimis la 3:00am
ȘTERGI CONT?
Da | Anulează

PJM ✈️

te iubesc jeongguk < trimis la 4:00am

Jimin își lasă telefonul sa cada din mâinile sale mici pe jos. Nu știa cum se ajunsese la situația asta, la care nici nu spera sa se intample. Dacă spunea adevarul de la bun început poate era altfel, sigur era altfel și trebuia sa fie altfel. Nu mai avea ce sa facă, doar sa vorbească cu Taehyung despre ceva important ce trebuia sa fie știut și de ceilalti, dar acum nu mai avea nici el pe nimeni. Și chiar se întâmplase ca toți sa plece dezamăgiți și cu privirile in jos, ceea ce-i facu inima sa se rupă in mii de bucăți, dar doar ignora sentimentul.

Oricum, se spune ca soluția sinucideri nu era una buna, dar pentru situația lui da. Nu voia sa se omoare de tot, nu putea scapa așa singur de probleme, trebuia sa o ia încet și se dusese direct la baie pentru a se uita in cutia cu medicamente gri și ce prinsă de peretele din gresie cu niște cuie. Din fericire sau nefericire, își găsise medicamentele ce-l puteau tortura și distruge pe zi ce trece, pana la ultima, devenind din ce in ce mai rău. Lua o cantitate mare de pastile stiind ca mici dacă lua toată cutia nu murea din prima, și se lasă sa cada din picioare pe gresia albastra rece. Merita tot ce i de întâmplase, și toate astea doar din vina unei anumite persoane, ce se stia ca El sau The big head. Un nume oribil, dar care își avea rostul.

In alta oridine de idei, Jungkook se trezise din somnul sau destul de nefericit și amețit. Nici macar nu-și mai amintise ce se întâmplase acum câteva ore, dar când vazu ca limbile ceasului de pe perete, ce era cu o poza mare cu super-eroul sau preferat și fiind roșu, intra in panica. Azi avea facultate și chiar nu avea chef de asta, plus ca întârziase. Era ora 12:00pm fix și cum orele începuseră, nu credea ca mai avea vreun rost sa se ducă la ea nu? Putea sta acasă liniștit, la apartamentul părinților sai. Nu mai fusese acolo de ceva vreme și trebuia sa meargă neaparat.

Se ridica din pat și cum deja era îmbrăcat in hainele sale de strada, iesi din apartament îndreptându-se spre altul. Avea sa caute anumite lucruri ce erai ascunse, și cum la ora asta părinți sai nu erau acasă, era șansa perfecta pentru el sa le caute prin acte. Poate nu era frumos, dar avea nevoie și plus, și actele sale erau acolo, iar el era major. Intr-un fel avea tot dreptul. Răscoli ce răscoli, având grija sa le pună la loc de unde le luase pentru ca nu găsise nimic care sa-i stârnească interesul, dar când sa iasă din camera părinților sai, o bucata alba in forma dreptunghiulara și cu un scris gri și mare, poate de la o editura, îl facu sa se oprească. Era o poza, și nu orice fel de poza. Era o poza cu el și Taehyung, dar cea mai proasta parte și ceea ce-i facu creierul și corpul sa emane o gramada de emoții și sa îl facă sa înnebunească era faptul ca ambii erau in închisoare in acel moment.

Rămăsese șocat, și poate asta era adevarul motiv de care se îndoise. Dacă îl mai văzuse pe Taehyung și da, asta era clar acum. Dar nu se aștepta la asta acum, intr-un moment destul de critic, dar desigur ca usa de la apartament fusese trântită de perete, auzindu-se pași ceea ce-l facu stana de piatra și desigur, ca băiatul cu par albastru ce nu putea lipsi din cadru îl lua prin surprindere și-l sperie din nou.

"— Bănuiesc și stiu ca acum ai aflat huh? doar rase.

ah dude you know what? that is so badassss :((((((

#1006 de cuvinte