Dear Julien

A patra scrisoare

28 septembrie 1870

Duminica, ora 08:34

Draga Julien,

Azi am avut grija de un copil. O vecina m-a rugat sa ma uit dupa micuta cateva ore din cauza ca a fost chemata la locul unde lucreaza pe neasteptate.

Nu pot spune decat ca fetita e o adevarata minunatie, o raza de soare si veselie. Am stat si am privit-o ore intregi cum alerga dupa fluturi in curtea din spatele casei si cum incerca să prinda acel motan batran al doamnei Chesster iar asta mi-a adus aminte de vremurile trecute.

De acele vremuri cand stateam pe canapea, privind focul semineului in timp ce o patura statea pe umerii nostri, lasandu-ne sa ne imbratisam si sa ne bucuram de momentele nostre.

Imi amintesc felul in care varful nasului tau se plimba dragastos pe gatul meu in timp ce-mi vorbeai despre cat de perfect ar fii daca am avea un copil sau doi. Modul in care ochii tai albastri sclipeau atunci cand mi te confesa-i despre cum fata ar semana cu mine, gentila si toata numai un zambet, pe cand fratele ei geaman ar semana cu tine, protectiv si extrem de iubitor; ma fac sa plang.

Pieptul mi se strange in ghemuri de durere iar stomacul mi se transforma intr-un void fara de sfarsit, pentru ca imi lipseste imaginea ta zambind. Imi lipseste prezenta ta si vorbele dulci pe care inca mi le soptesc singur atunci cand dorul de tine devine insuportabil. Si cel mai tare, imi lipseste acel vis ce ai reusit sa-l transformi intr-o poveste fara de sfarsit pentru noi.

Stiam inca de pe atunci ca acest vis al tau va ramane doar un vis deoarece este imposibil. Amandoi stiam asta dar ne placea sa ne imbatam cu senzatia de fericire pe care ne-o oferea. Acea senzatie de intreg. O familie, doar nou doi si cele doua creatii ale iubiri noastre.

Dar acum? Cu cine mai pot imparti visul asta cand tu nu mai esti? Ce pot face sa nu devina doar o vorba goala?

Spune-mi Julian, ce pot face pentru a te aduce inapoi si pentru a construi familia la care ravneai cu atata disparare?

Mi-as vinde si sufeltul diavolului pentru a sta in fata ta câteva secunde, pentru a iti oferii fericirea pe care o meriti. Dar nu pot, nu pot sa fac asta pentru ca mi-as incalca promisiunea ce ti-am facut-o atunci cand ai plecat.

Mi-ai spus sa traiasc, sa continui sa merg inainte chiar daca tu vei ramane pe loc. Dar, te rog din suflet, pentru memoria iubiri noastre ce odata a fost tot ce ne pasa; explica-mi cum as putea trai fara tine? Cum pot sa continui sa merg fara jumatate din mine?

Pentru ca tu, draga Julien, esti totul pentru mine. Asa ca intoarce-te si ptinde-mi mana in a ta si lasa-ma sa urc aceste scari ce fara tine arata atat de imense, facandu-ma sa par doar o furnica pe langa ele.

Intoarce-te la mine.

Cu drag, Asmodeus.