03 octombrie 1870
Vineri, ora 02:42
Draga Julien,
As dori sa incep aceasta scrisoare cu o rugăminte.
Te rog, iubitule, nu ma uita pe mine si toate lucrurile pe care le-am facut impreuna.
Nu uita prima data cand privirile noastre s-au intalnit si fiorii pe care i-am primit in umra acestei scurte acțiuni.
Sau ziua in care mi-ai calcat pragul, întrebandu-ma daca stiu vreun hostel prin apropiere.
In seara aia te-am lasa sa-mi intri in casa, si in acelasi timp, in urma pasilor tai ce se plimbau timid prin incapere am simtit cu inima avea sa-mi iasa din piept.
Sa nu uiti nici momentul in care buzele-mi ti-au rostit numele alaturi de acele doua cuvinte ce mi-au legat viata de a ta.
Te iubesc, Julien. Si o voi face pana la sfarsitul lumii.
Nici noaptea cand trupul meu a devenit al tau. Momentul ca am devenit unul pentru ca, oh Dumnezeule, a fost unul din cele mai frumoase momente din viata mea.
Modul in care buzele tale erau sărutate doar de numele meu, modul delicat in care corpul imi era controlat de dorinta ta arzatoare si acea placere ce s-a transformat in euforie lichida in scurt timp.
Ai fost primul pentru mine, si chiar daca stiu ca eu nu am fost cel dintâi pentru tine in aceasta categorie, stiu ca am fost primul pe care l-ai tratat atat de gentil.
Primul care ti-a furat inima si toate cuvintele dragastoase.
Si te mai rog, dragul meu, sa nu uiti niciun moment trait de noi. Nici macar cele in care doar statea in pat, imbaiati in razele dimineții, tinandu-ne de mana si zambind pentru ca eram acolo. Unul pentru altul.
Dar să lasam acest subiect si pentru alta scrisoare, acolo unde-ti voi spune cat de dor imi e de atingerile tale si de soaptele dulci cu care reușeai sa-mi faci inima sa tresara.
Iar acum, ca stau sa ma gandesc, mereu am vorbit doar despre cat de greu imi este mie dar niciodata nu te-am intrebat cum suporți tu, dragule, toate astea.
Niciodata nu te-am intrebat cat de greu e pentru tine. Ca noi sa stam despartiti pentru atata timp.
Dumnezeule, Julien, ma distruge gandul ca tu crezi ca tot ce s-a intamplat e vina ta si ca te condami pe tine însuși.
Nu m-am gandit nici o secunda de cand tu mi-ai lasat sufletul in durere cat de mult te pot macina toate aceste întâmplări.
Stiam ca iti e la fel de greu cum imi e si mie, dar acum, ca realizez ca tu ai facut alegerea de a te despartii de singura persoana ce-ti oferea siguranta... Julien, imi pare atat de rau.
Cat de nevazator, naiv am putut fii? Cum de nu mi-am dat seama de durerea ta? Durere care o striveste cu ușurință pe a mea.
Iarta-ma iubire. Imi cer scuze ca am fost atat de egoist si ca mi-a pasat doar de durere mea.
Imi pare atat de rau.
Sper ca ma poti ierta, Julien.
Al tau veșnic, Asmodeus.
YOU ARE READING
Dear Julien
Short Story18 septembrie 1870 Dragă Julien, Știu ca nu ai să-mi răspunzi vreodată la scrisorii, dar asta nu mă oprește din a îți scrie. Nu știu care mi-a fost greșeala care te-a facut să ma urăști dar voi încerca să o repar, doar de dragul tau. ...
