Copilaria Lui Subaru

Laito are nevoie de Rebeca!

Subaru pov.

Ajungem acasa, dar nici bine nu intram pe poarta conacului ca Laito ii sare la Rebeca in brațe si începe sa planga!
Deobicei Laito nu plânge deci este ceva nou ca sa planga!

(Rb)-Laito ce sa întâmplat? De ce plangi?

(Eu)-Laito cine te-a facut sa plangi in halul acesta??

(Lt)-Rebeca, Subaru!! Plâng din cauza mamei si a lui unchiul Richter! 😢

(Rb)-Ce au facut nemernici aceia cu tine!?

(Lt)-Mai bine ai veni sa vezi! Dar inainte de a merge sa nu te speri ca Ayato-kun ca este tot lovit! Si ca mama a bătut-o pe mama ta si a lui Subaru-kun!

(Rb)-CE!!!!!

Nici ca am mai stat pe gânduri si a si fugit in conac!

Rebeca pov.

Mie imi ajung fitele acelei curve! Cum isi permite sa il loveasca pe Ayato care este fiul ei si pe mama sa o bată!
Fugeam pe scările cele mari pana am ajuns in dreptul camerei ei, de acolo se auzeau râsete si urletele mamei si a lui Ayato! Intru si cand vad scenă aia sunt numai nervi si ura pacat ca Cordelia si Richter nu o sa prindă ziua lui Laito de nastere.

(Eu)-Cordelia ce frumos te distrezi ma lasi si pe mine sa ma joc?

(Cor.)-Desigur cu ce vrei sa te joci???

(Eu)-Cu parul tau daca ma lasi!

(Cor.)-Desigur!

(Eu)-Mulțumesc!

O iau si o trag pana numai poate! Ma implora sa ii dau drumul dar eu nu! Dupa ce am terminat cu ea l-am luat pe Richter. Ce am facut cu el nici nu pot sa zic. Amândoi sa ma implore sa nu le mai fac nimic, dar eu le faceam si mai mult rau!

(Cor)-Târfă nesimțita care te-a facut măta!!

(Rt)-Pitipoanca, nesimțita care nu este dorita de nimeni!

(Eu)-Poate sunt târfă sau pitipoanca dar măcar am respect pentru cei din jurul meu!!