Capitolul 10

543 30 25
                                    

După ce m-am schimbat, am auzit cum stomacul începuse să facă zgomote incontrolabile.
Am pășit ușor spre ușă de la camera dar un dialog dintre Jooheon și Jimin mi-a atras atenția în special.
"Jimin, nu crezi că ești cam dur cu ea? O faci sa se îndepărteze și nici macar nu erai apropiat de ea!" Spune indignat Jooheon.
"Ce îți pasă ție? Te-ai îndrăgostit acum sau ce? Eu zic mai bine să îți vezi de mormântul ăla prăfuit al fostei tale și să pleci de aici!" Se răstește Jimin la el.
Imediat cum aud ies din camera și mă îndrept spre ei și îl văd pe Jooheon cu ochii roșii și cu o expresie nervoasa dar și dezamăgită.
"Cum îți permiți să spui astfel de lucruri? Am crezut că suntem prieteni, pe bune. Nu ai de cat sa te descurci singur cu oamenii lui Kim și să nu mă mai cauți în viața ta!" Se ridică și pleacă nervos, trecând pe lângă mine și oprindu-se in dreptul meu aruncandu-mi o privire tristă care mi a provocat doar furnicături și a ieșit din casă.

"Tu ce naiba cauți aici? Ți-am dat eu voie sa ieși din camera?" Mă privește cu ura in ochi.
"Uite, chiar nu știu care a fost toată faza, dar nu mi se pare ok deloc comportamentul tău și ai face bine să-ti ceri iertare! Ai fost prea dur și mai ales dur într-un moment chiar prostesc!" Mă revolt în fața lui.

Asta nu l-a făcut decât să îl enerveze și mai tare, făcând pași apăsați și lenți spre mine, obligandu-ma să mă dau in spate până am dat de perete.
"Dacă îți mai permiți o singura data să îmi vorbești așa, o să ți-o trag fix pe peretele asta in secunda a doua!" Maraie, încleștând din maxilar și privindu-ma de sus.
Am preferat sa tac decât să mă pun cu el, începusem să formez un sentiment de teamă pentru el și asta nu îmi plăcea de loc. Nu vreau sa trăiesc cu teamă.
Am vrut doar sa ii iau apărarea lui Jooheon dar nu am făcut decât să înrăutățesc situația.
Da, într-adevăr nu a fost bine din partea mea să mă bag, dar sa arunci niste cuvinte așa grele asupra unei persoane care nu a făcut decât să-ti atragă atenția asupra unei chestii pe care o faci?

Se îndepărtează de mine, mormăind niste înjurături cat sa înțeleagă doar el. Imediat cum am prins momentul oportun am urcat în camera și am încuiat ușa. Simțeam frica, frica pura. M-am lăsat în jos pe ușa și fără să realizez am ațipit.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 02, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Yes , Daddy ||JM FF||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum