Ecoul unei umbre

37 3 0
                                    

Un spirit de leu arde într-o
furnică.
Să facă ce simțul îi ordonă într-o lume de nimică.
Perceptia ei nu este in a dogmei umanitate?
Fiecare, mai presus de-a lui
frate?
Numai al morții cânt ne ridica privirea către adevăr,
Dar în alta viețuire toți ne crucim in a disperării licăr.
Pe o scenă conviețuim, unde suntem actori,
Iar viața este spectatorul care ne huiduie ori aplauda.
Sa fi aplaudat in eternitate este de-a dreptul imposibil,
Dar să încerci cu toată firea ta este de-a dreptul posibil
Un lucru am învățat valoarea este data de efort,
Nu de valoarea celui care săvârșește un efort.
Lumea interesata fiind doar de-a ei posibilitate,
Nu și de faptul că toți unice ființe avem în noi miracole vaste.
In fiecare, o menire exista, doar trebuie întărită de o credință
Sa crezi este egal cu a trăi, dar și cu o măreață stăruință.
A noastră lume este cladita pe credință,
Nu pe o temelie de neadevăruri frumos ornate
Mai bine sa crezi și să ai o menire în a ta viețuire,
Decât să fii sclav în propriul tau tărâm de necinstire

                               Cicatrici negreUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum