Marco

Capitolul 8

După 3 luni

De 3 luni zâmbesc într-una. Bărbatul acesta mă face în fiecare zii fericită și mă surprinde cu orice.

Este așa frumos. Și este al meu.

Astăzi este sâmbătă și avem un obicei să mergem în locuri diferite gen el îmi face surprize. Nu am început de mult timp să facem asta. Cam de câteva săptămâni.
Prima sâmbătă am fost la un restaurant drăguț.
A doua sâmbătă am fost la un lac super drăguț.
A treia sâmbătă am fost la un parc de distracții.
Și astăzi am înțeles că mergem la un picnic.

Tocmai ce am ajuns. Am pregătit aseară bunătăți împreună și a fost chiar distractiv.
Acum mergem ce mergem și parcă nu mai stăm odată jos.

-Marcooo!!!

-Da,iubito?

-Mai avemmm mult?

-Nu. Am ajuns.

Aproape că mă lovesc de spatele lui și înlemnesc.

-O...

-Da iubito.

-Wow! Ce frumos este aici.

-Știam că îți va plăcea.

M-a adus la o cascadă superbă și un peisaj minunat.

Mâncăm în liniște și ascultăm ciripitul păsărelelor și sunetul cascadei.
Nici nu îmi dau seama că se întunecă afară.
Strângem tot ce avem și ne întoarcem acasă. De la un timp stăm, ori la mine, ori la el nu contează pentru amândoi e acasă.

Ajungem acasă și îmi fac un duș după ce ies din duș se duce și Marco nu înainte de a mă săruta.

Începe să îmi sune telefonul și nu știu pe unde l-am lăsat dar după două minute îl găsesc. Mă sunase mama
O sun înapoi și rămân șocată că plânge.

-Alice! Spune mama plângând.

-Mamă? Ce este? De ce plângi?

-Bunica! Și în momentul acela scap telefonul și era să cad dar m-a prins Marco.

-Iubito! Alice ce este?

Vede că este cineva în telefon și că mă strigă

-Alo! Bună seara! Marco! Da, iubitul ei. Mhm. Înțeleg. Da, știu doamnă. Vom fii acolo mâine. Condoleanțe! Bună seara!

-Alice?

-Hmm?

-De ce nu mi-ai spus de bunica ta?

-Acum am aflat. Spun rece.

-Hm. Și dă din cap.

-Știi de ce a... Și se oprește

-Cancer.

-Îmi pare rău iubito. Voi fii lângă tine mâine.

-Cum? Vii și tu?

-Da. De ce nu? Vreau să îți fiu alături.

-Bine. Mulțumesc Marco.

-Nu ai pentru ce iubito.

-Hai să mâncăm ceva și să facem dormim că mâine va fii o zii grea.

Dau din cap.
Mâncăm în liniște și niciunul nu spune nimic. Doar se mai uită din când în când să vadă dacă mănânc.
Mă duc spăl vasele dar el mă oprește.

-Le spăl eu iubito tu ai gătit și ești și obosită. Stai pe scaun.

Dau din cap dar mă ridic pe vârfuri și îl pup pe obraz.

-Mulțumesc, Marco. Și îmi zâmbește.
Mergem în cameră să dormim dar nu prea am somn.

Marco se ridică din pat aprinde veioza și se duce în bucatarie cred.
Se întoarce peste 5 minute cu o cană în mână.

-Poftim iubito. Un ceai o sa te adoarmă.

-De unde...?

-Ehh, doar am văzut ca te miști în pat și mi-am dat seama că nu poți dormii.

-Apreciez mult, Marco.

Dă din cap și îmi zâmbește

După ce termin cana cu ceai ne băgam la somn.
Chiar a avut dreptate, Marco. Ceaiul acela m-a făcut să dorm chiar bine. Dar când știu că peste câteva minute plec la înmormântare. Îmi piere toată energia. Marco îmi pune mâna pe umăr

-Ești gata, Alice?

Dau din cap că da.

-O să fiu lângă tine.
Dau iar din cap.

Mergem cu mașina lui și când ajungem încep să plâng atât de tare încât nici Marco nu mai poate să îmi țină piept. Când văd că sicriul bunicii se bagă în groapa aceea. Simt că mi se frânge inima și simt că nu mă mai țin picioarele și cad. Dar brațele lui Marco mă prind la timp și mă ține stil mireasă. Mă lasă să plâng. Aproape toți oamenii pleacă și eu ca un copil mic în brațele lui Marco stau și plâng și dăm amândoi din cap când oamenii spun condoleanțe. Mai rămân cu părinții mei și cu Marco și ne uităm la piatra funerară. Mă abțin să nu mai plâng.

Vine tata lângă noi și pune mâna pe capul meu.

-Domnule. Spune Marco serios.

-Din câte am înțeles tu ești Marco, nu?

-Da, domnule.

-Îmi pare rău că a trebuit sa ne întâlnim în asemenea moment.
Mulțumesc că ai grija de Alice. Și îmi pare bine să te cunosc Marco. Dacă se poate ca să ne revanșam te invităm sâmbăta viitoare la noi.

-Da,domnule mi-ar face plăcere.

Și nu am mai auzit nimic după că adorm în brațele lui Marco. Simt că mă mișc dar nu mă trezesc sunt prea obosită.

Mă trezesc când simt mirosul de mâncare din bucătărie. Sunt în patul meu. Mă ridic în fund și imediat intră Marco cu o tavă cu mâncare.

-Hei iubita. Ți-e foame?
Dau din cap că da iar el îmi pune tava pe pat.

-Pizza?

-Vrei altceva?

-Nu. E perfect.

Îmi zâmbește și mușc dintr-o bucata de pizza.

-Mmm, delicioasă.

-Mersi. Spune și mă pupă pe obraz
După ce terminăm de mâncat. Ne punem iar la somn.