Marco

Capitolul 10

    

Mai stau puțin după ce am terminat apelul cu Jess și când aud un claxon ceea ce înseamnă că a ajuns la mine.
Mă duc în cameră și îl văd pe Marco cum se uită la televizor, mă vede și își întoarce privirea spre mine și îmi zâmbește.
Mă duc spre el și îl iau în brațe și îl sărut.

-Gata? Mă întreabă el.

-Da. Îi răspund puțin tristă.

-Ce este? Mă întreabă puțin îngrijorat.

-Mary... S-a despărțit de iubitul ei.

-Oh... Îmi pare rău pentru ea, cred că se simte nasol. Ai vorbit cu ea?

-Nu, Jess a vorbit și a spus că este foarte tristă și că nu vine la facultate azi.

-Îmi pare rău pentru ea, este o fată bună și nu merită să se simtă așa. Îmi spune și mă ia de mână.

-Da și mie îmi pare rău pentru ea. O să mă duc cu Jess la ea după ore.

-Ok. Este bine că sunteți lângă ea, sigur are nevoie de voi.

-Eu voi pleca, mă așteaptă Jess.

-Oh, sigur. Du-te, nu o face să aștepte.

-Da. Pa,pa. Ne vedem mai târziu. Îmi i-au geanta și ies.

-Da. Spune el.

Ies din apartament și ajung imediat la Jess. Mă urc în mașină și o iau în brațe. 

-Hei. Ce faci? O întreb.

-Hei. Uite o așteptam pe Rapunzel. Îmi spune zâmbind și pornește motorul.

-Heiiii. Scuze, nu am vrut să te fac să aștepți.

-Stai liniștită. Îmi spune și își vede de drum.

-Sincer. Încep eu... Chiar îmi pare bine  că a plecat din viața ei Robert sau cum îl chema. Părea cam ciudat. Nu i-am spus nimic pentru că era îndrăgostită de el și nu voiam să o supăr.

-Hmm... Și eu la fel credeam. A fost bine că nu i-ai spus Alice.

Oprește în parcarea facultății și mergem ușor în săli. Avem cursuri separate așa că merg singură în sală mă pun în banca de lângă fereastră și intră profesorul. Orele astea trec repede.

Este ora 10 și am un curs împreună cu Jess. Ies din sală și o caut pe Jess când un braț puternic se în așează pe talia mea și purtătorul său își pune capul pe umărul meu și mă sărută pe gât.

-Mi-a fost dor de tine. Îmi spune el și se întoarce cu fața  la mine el acum stătea fix în fața mea. Era îmbrăcat într-un tricou alb și blugi negrii. Arată așa bine și cu părul răvășit este perfect.

-Și mie mi-a fost dor de tine Marco. Îi spun și zâmbesc

Mai voia să spună ceva dar o văd pe Jess și ea pune imediat privirea pe mine.

-Alice! Aici erai. Îmi spune ea și se apropie de noi.

-Hei Marco! Îl  salută ea.

-Hei Jess! Îi răspunde el cu un zâmbet.

Jess își întoarce  privirea spre mine.

-Alice, putem să plecăm la Mary cursul următoare nu le facem, are profesorul niște probleme și a anulat cursul.

-Ok. Hai să mergem atunci. Îi spun veselă.

Îl sărut pe Marco și mergem ușor spre ieșire.

-Să aveți grijă. Ne spune el și mă uit cum stă cu o mână în buzunar și ne face cu mâna.

-Da. Îi răspund.

Ajungem imediat la Mary acasă și începe Jess să apese pe butonul de sonerie într-una. Îi pun mâna peste a ei ca să o opresc.

-Stai Jess, poate doarme și o speriem. Îi spun.

-Ai dreptate. Îmi spune ea puțin tristă.
Ahh, am uitat pungile în mașină. Mă duc să le iau.

-Bine.  Îi spun și zâmbesc când o văd așa aiurită uneori.

Eu rămân tot la ușă. Până să ajungem aici am cumpărat multe dulciuri și cipsuri preferatele lui Mary. Sunt scoasă din gânduri de ușa care este deschisă de o Mary somnoroasă.  Dar când mă vede citesc puțină fericire în ochii ei. Parcă nu îi vine să  creadă.

-Alice? Ce faci aici? Mă întreabă și mă ia în brațe. Îi răspund la  îmbrățișare cu mare drag. 

-Hei,Mary! Cum te simți?  O întreb în timp ce ne retragem din îmbrățișare.

-Puțin mai bine. Îmi răspunde ea.  Dar nu apuc să zic altceva că aproape sunt dărâmată  de Mary.

-Alea sunt dulciuri?  Întreabă ea veselă  și fuge spre Jess care are ambele mâini ocupate. Mary pare ca o maimuță veselă ce urmează să mănânce banane.

-Da și toate sunt pentru tine. Îi spune Jess și îi zâmbește.

-Pentru noi. O corectează Mary.
Ajung lângă mine și Mary sare și ne ia în brațe. Mulțumesc mult fetelor. Vă iubesc mult.

-Și noi te iubim. Spunem la unison.

-Haideți în casă. Ne invită ea.

În seara aia am stat împreună, ne-am jucat, am gătit, am mâncat și ne-am uitat la un film de comedie.

-Mulțumesc mult fetelor pentru ziua asta. Voi două sunteți mai importante și decât cel mai frumos bărbat din lume. Ne spune ea zâmbind. Nici nu știu ce  am văzut la urâtul ăla. Ne spune și începem să  râdem.