Suntem niște creepypaste cu valoare

Aveam dintotdeauna venele negre?

~Spectra pov~

Eu: Capul meu....
Tata: Neața, știu că ai multe întrebări, dar e mai bine să te duci, să faci un duș și să te schimbi. Ai haine pe patul din noua cameră.

Creierul meu defect procesează informația ca o hardughie de calculator de acum 70 de ani, așa că rătăcesc pe holuri ca un cadavru mutilat. Black iese dintr-o cameră... Este cu adevărat Black? Nu țin minte să fi avut vederea așa de proastă.

Black: Spectra! Nu te bucuri că avem camere în sfârșit? Trebuie decorate oricum!
Eu: Ăăă... ne mutăm aici? .... Din câte știu s-au mai calmat lucrurile cu știrile și polițaii...
Black: Nu... Taică-tu o zis că e mai bine să stai o vreme aici. Ți-o adus o parte din lucruri...
Eu: Dar ce s-a întâmplat? De ce eram în camera aia ciudată?
Black: Ai leșinat sau ceva... Fa, mai spală hanoracul ăla.
Eu: Dar nu are o lună de când l-am spălat ulti....
Black: Spec...Nu! Dă-mi hanoracul... Ai luptat în hanoracul ăsta cu o creatură care poate ți-o fi dat vreo boală! Și e plin de sânge uscat!
Eu: În fine...

Îmi scot hanoracul și i-l întind. Observ ceva ciudat la mâna mea... E ciudat... dar era dintotdeauna acolo... Venele... de ce sunt negre... De ce văd venele tuturor albastre?

Black: Spectra? Ești bine? Nu te mai holba la mâna aia...
Eu: Sunt... Ok? Aveam dintotdeauna venele negre?
Black: ăăă... Da. Abia acum ai observat?

Eu dau din cap și o întreb unde e camera mea. Intru în cameră și în stânga ușii este ușa de la baie. Mă uit în oglindă. De ce dracu' am vene negre?

~Black pov.~

Ce e cu ea? I se mișcă ciudat ochiul drept. Da proștilor care vedeți asta, ochiul ăla verde pe care îl ascunde. Acum o văd cum coboară. Cu părul ud chiar arată ca luată din mormânt. Săraca...

Eu: Spec? Ai nevoie de ajutor?
Spectra: Nu, nu... Sunt bine...

Bine pe dracu! Amc cade pe scări, fix pe mine!

Eu: SLENDER!! DOMNU' DARKWATERS!! AJUTOR!!

Tatăl Spectrei iese din bucătărie cu o cană de cafea. Se uită ca mortu' spre mine, vine și o ia pe Spectra ca pe un bețiv, cu mâna ei peste umăr și coboară înjurând, înapoi spre bucătărie. Cobor și eu și o văd pe Spec stând pe un scaun, cu coatele pe genunchi și cu gâtul înclinat la un unghi anormal. Ben trece pe lângă mine, încă în pijamale și se uită urât, apoi se duce și își ia un pahar cu apă. Slender gătește...

Ben: Ce dracu' e cu morții ăștia?
Slender: *întorcându-se de la tigaie* Ce morți? Înafară de tine...

Ben dă din cap spre cei doi și Slender îl ignoră. Apoi scapă paharul. Spectra tresare..

~Spectra pov.~

E ca și cum aș fi primit o bâtă-n cap! Îmi.... Îmi amintesc un vis! Sau o halucinație? Contează măcar ce era? Nu. Eram eu... și cădeam... Era cumva pe loop și la un moment dat am deschis niște aripi negre... și apoi m-am trezit.

Tata: Ești ok?
Eu: Da... mi-am amintit ceva de asea.... azi-noapte...
Tata: Zi-mi....
Eu: Ceva vis în care cădeam în reluare și la un anumit punct deschideam ceva aripi de cioară. Apoi m-am trezit.
Tata: Că tot trebuia să ajungem la asta odată.... Nu știu cum să zic.. dar... ăăăă...
Eu: Spune doar! Ce dracu mai e? Doar nu îmi zici că tâmpenia aia era reală?...
Tata: Într-un fel... Adică partea cu aripile... Da...
Slender: Alan vrea să spună că voi nu sunteți chiar oameni. Cel puțin nu normali...
Tata: *expiră* Vreau să zic, chiar dacă nu ai crede... că noi nu suntem oameni cam deloc...

Offender intră în bucătărie și îl întrerupe.

Offender: Alan, stop, lasă copilul în pace momentan. E mai bine așa. Țin minte cât de urât ai reacționat când am discutat cu tine despre asta.

Offender trage mâneca de pe mâna dreaptă și lasă la vedere urma unei mușcături cu aspect animalic. Tata înghite în sec panicat.

Slender: Alan, o să afle când e timpul potrivit.

Eu mă uit pierdută către fiecare, în final fixându-mă pe tata, acum mai stresat ca niciodată.

Tata: Încă ceva, ai 59 de apeluri de la un numar necunoscut din ultima oră.
Black: *din ușă* Asta contează cel mai mult acum?!

Câteva minute mai târziu, Slender îi cheamă pe toți cei încă adormiți la masă. Micul dejun? Așa.... devreme și totuși așa târziu... Jumătate sunt în pijamale... Weird flex but ok. Mă simt mai rău ca atunci când am băut prima dată dezinfectant cu cerneală.

Black:*ma trage de mânecă* Hey... Ești ok?
Eu: Nu știu... Putem discuta altundeva?
Black: Vino în camera mea....

În camera lui Black....

Black încuie ușa acopera unul din geamuri cu hanoracul meu împuțit. Împinge dulapul vechi din colț până blochează ușa care dă spre balcon.

Black: E ceva în neregulă cu noi, cu tine mai rău ca și cu mine.
Eu: Uhhh....
Black: Cât erai inconștientă, am încercat să îi fac pe Jeff și Ben să recite una din incantațiile noastre și chiar dacă au zis la perfecție nu s-a întâmplat nimic.
Eu: Ești sigură? Tre' să fi bulit accentul sau ceva...
Black: Au făcut exact cum facem și noi și nu le-a ieșit nimic. Tu l-ai auzit pe taică-tu, nu?
Eu: Chiar crezi ce o spus? Știi că el mai delirează...
Black: Știu cum face un om care delirează. El nu era cazul. Știu că e paranoic, traumatizat și tot tacâmul, că imagimația lui este un circ grotesc, dar ce a spus e serios......
Eu: Ce vrei să spui?
Black: Ai mai văzut vreo persoană cu un ochi ca al tău?
Eu: Ămmm... Nu?
Black: Nu cred că tu ai suferit cum am suferit eu de am ajuns cu ochiul roz...
Eu: Aștept să zici "dar"....
Black: Nu o să fie nici un "dar".
Eu:Totuși ai zis dar, deci este.
Black: Spectra.... nu e momentul.
Eu: Știu.... A! Am uitat să îțu spun, dar când tata a venit în cameră la Slender, la mine, și-a aruncat rucsacu' și s-a deschis puțin. Acolo s-au văzut colțurile unor cărți foarte vechi. El s-a grăbit, nu?
Black: Da... Înseamnă că alea sunt destul de importante. Nu?
Eu: Corect. Să încerc să le fur?
Black: Nu. E mai bine așa. S-ar putea să le lase aici, la Slender, sau s-ar putea să le ia înapoi. Cel mai puțin probabil să ni le dea de bună voie. El e informatician, nu?
Eu: Ja, știe destule chestii cât să mă urmărească peste tot și în tot ce fac.
Black: La cât stai pe telefon, poți fi ușor păpușa lui...
Eu: Exact ca un proxy...