O viață alături de Gami Os|FanFiction|❤

8.Izolarea

Nu m-a mai bagat in seama si a plecat, se vedea pe fața lui ca ii parea rau si ca ar fi vrut sa il ierte Jasmine. Dupa asta nici Jasmine nu cred ca e sigura ca il va mai ierta. Dupa ce a plecat am chemat un uber si am dus-o pe Jasmine acasa, ne-am dus numai eu si Andrei cu ea.

Andrei: Va fi bine?

Alice: Sunt doat niste...droguri, spun eu incet sa nu ma auda soferul, va fi bine. Maine o sa se trezeasca, cred ca daca va afla ce i-a facut Robert nu o sa il lase sa stea liniștit.

Andrei: Pai si vrei sa nu ii spunem?

Alice: Nu, ar trebui sa ii spune, in plus daca ii face ceva merita.

Andrei: Dar...putea sa se dea bine pe langa ea si sa o faca sa il ierte si prin alte feluri. De ce asa?

Alice: Pentru ca credea ca altfel nu putea sa vorbeasca sau sa se împace cu ea. Orice lucru rau i-ai face lui Jasmine ea tot te iartă, chiar si pe Robert. Acum crede-mă ca nu o sa il mai ierte.

Andrei: Imi pare rau de ea.

Alice: Stai linistit, nu o sa se apuce sa planga dupa el.

Cand am ajung la blocul meu si a lui Jasmine l-am rugat pe Andrei sa ma ajute sa o duc pana la ea la apartament.

Andrei: Asta e?

Alice:Da.

Andrei: Si cum intram?

Alice: Am eu cheile ei. Dar fa liniste, nu stiu daca parintii ei sunt acasa sau nu si nu cred ca ar vrea sa o vada așa.

Andrei: Bun, atunci deschide.

Deschid usa si intram, observ ca parintii ei nu sunt acasa deoarece mereu isi lasa hainele si încălțămintea langa usa si de data asta nu sunt. Mai intram pe ascuns asa dupa ce veneam cu Jasmine din club si ea era beata si de acolo stiu cand sunt si cand nu sunt parintii ei acasa.

Alice: Avem noroc, nu sunt acasa.

Andrei: De unde stii?

Alice: Crezi ca sunt prietena cu Jasmine de cateva saptamani? Sunt prientena cu ea de cand m-am nascut.

Andrei: Sa mori tu?

Alice: Da, cand eram mici ne jucam in fața blocului de dimineata pana seara. Ne strângeam mai mulți si ne jucam împreună. Abia daca mai intram in casă, nici nu veneam sa mananc, trebuia sa ma cheme mama dar tot nu veneam.

Andrei: Nu pareai un copil prea ascultator, spune râzând.

Alice: Nu doar paream, chiar eram. Nici acum nu ascult de mama. Si nici Jasmine nu asculta, era mai rau decat mine.

Andrei: Pai cu totii am fost copii deci...

Alice: Mda...bun, pai am lasat-o pe Jasmine in camera ei asa ca putem pleca.

Andrei: Si cu cheile ce faci?

Alice: Vin eu la ea cand se trezește si i le dau.

Andrei: Bine, atunci sa mergem.

Am iesit din apartamentul lui Jasmine, apartamentul meu era tot pe același hol deci nu era nevoie s mai urc sau sa mai cobor.

Alice: Bine, pai noapte buna atunci!

Andrei: Noapte buna, Alice!imi da un sarut pe frunte iar apoi pleaca.

Intru la mine in apartament incui usa si ma uit sa vad daca lucrurile mamei sunt acasa. Se pare ca din fericire nu e acasa, mama vrea sa înmormântarea tatei in scurt timp si nu stiu daca sunt pregatita psihic pentru asta. Mi-as dori sa merg la inmormantare dar nu stiu daca sunt in stare sa il vad asa. Nu am fost nici la spital dupa ce a murit, imi e imposibil sa accept ca a murit si sa il vad asa.

Peste o luna:

A trecut o luna si pot sa zic ca a trecut foarte greu. A fost si înmormântarea tatalui meu si din oblogatia mamei si fratelui meu m-am dus. Nu voia mama sa vorbeasca lumea ca de ce fix singura lui fiica nu a fost la înmormântare asa ca m-am duc cu cea mai mare durere in suflet. Dupa înmormântare nu am mai iesit deloc din casa, practic m-am izolat singura la mine in camera.

Aveam zile in care mergeam la liceu si zile in care stateam acasa pentru ca ma simteam foarte vinovata de moartea tatalui meu deși nu aveam absolut nicio vina. Cu Andrei abia mai vorbeam si am o grămadă de mesaje de la el in care ma  intreaba daca sunt bine dar nu am de gand sa ii raspund. La scoala in zilele in care mai mergeam singura persoana cu care mai vorbeam era Jasmine, mai venea câteodată la mine sa imi dea temele dar degeaba pentru ca tot nu le faceam. Am destul de multe absente dar mama a vorbit cu diriga si a zis ca atunci cand ma intorc la scoala o sa mi le motiveze.

Observ ca imi suna telefonul si ma uit sa vad cine e, e Jasmine.

Convorbire telefonica:
Jasmine: Mi-ai răspuns? Wow, te-am sunat toata saptamana si nu mi-ai raspuns deloc. Ce mai faci?

Alice: Ma gandesc sa trec azi pe la scoala.

Jasmine: Vorbești serios? Nu stii ce se va bucura Andrei.

Alice: Nu am mai vorbit cu el. Ce face?

Jasmine: Sa zicem, el crede ca v-ati despărțit.

Alice: Si ei credeam asta la un moment dat dupa ce ca nu am mai vorbit de mult timp.

Jasmine: Ok, suna-ma cand esti gata si vin la tine si mergem împreună.

Alice: Pai e 8, tu unde esti?

Jasmine: Acasa,azi avem de la 9. Se vede ca nu ai mai fost la scoala.

Alice: Mda, te sun cand sunt gata. Pa!

Ma pregatesc si cam in 15 sunt gata, o sun pe Jasmin sa ii zic sa iasa. Imi iau lucrurile si ies si eu din apartament si o vad pe Jasmin stând in fata ușii mele.

Alice: Ai probleme la mansarda fato? De ce stai aici?

Jasmine: Pai am zis sa stau aici pana iesi ca sa nu mai intru, nu intenționam sa te sperii.

Alice: De Andrei stii ceva?

Jasmine: S-a dus cu cativa colegi la cafea. Daca vrei mergem si noi ca nu e departe de aici si in plus mai e pana incepem orele.

Alice: Nu, hai la scoala.

Jasmine: Ai zis cumva nu? Înainte erai in stare sa chiulesti si de la cea mai importanta ora si acum?

Alice: Nu am chef sa ma plimb acum prin cafenele. Bucura-te ca mai dau si eu pe la scoala.

Jasmine: Si cu Andrei ce ai de gand sa faci? Cu relatia gen.

Alice: Nu stiu, nu vreau sa ma despart de el dar nu ne-am mai vazut si nu am mai vorbit de mult timp si e...ciudat. Daca o sa ne despartim o sa fie si asa ciudat.

Jasmine: Pentru tine sau pentru ceilalți?

Alice: Si pentru mine si penttu ceilalți.

Jasmine: De cand iti pasa tie ce cred ceilalti. E relatia ta, daca vrei te desparți de el daca nu aia e.

Alice: Ai dreptate, o sa vorbesc cu el azi. Si cred ca o sa ma despart de el sau macar sa luam o pauza.

Jasmine: E alegerea ta.