Toate cuvintele

Inceputul a tot

    Cuvintele nu ne descriu, sentimentele o fac dar fara cuvinte, nimic nu are sens... nimic.... Asta e o problema, oamenii au iluzia ca pot descrie orice dar eu imi sustin ideea ca nu s-au inventat destule litere, cuvine pentru a putea descrie orice.... Eu am descoperit ca numerele ce sunt infinite defapt sunt limbajul infinit al demonilor. Tabla cu care poti relata cu o entitate are mai multe cifre decat litere, cu acele cifre poti distruge barajul dintre tine si lumea unde inevitabil, ajungi la capatul holului. Defapt, satana era un inger la bun inceput. La inceputul inceputurilor era o lume minunata fara iad, fara oameni rai, fara durere, rusine, frica. Dar tot noi, oamenii am distrus aceasta lume. Satana era gelos pe puterea lui Dumnezeu asa ca a incercat sa fie ca el. Pedeapsa a fost sa-l coboare sub stratul de pamant, sub iarba, dincolo de mijlocul a tot. Acolo, satana a creat un "rai" al lui unde oamenii creati de Dumnezeu dar nu cred in creatorul lor ajung in Iad. Daca ajungi in cerurile intunecate, asistentul satanei, Persedon, te intreaba daca vrei sa arzi vesnic si neincetat in flacarile infinite din abis sau sa iei chipul lui si sa-l slujesti pe satana, uitand definitiv de creatorul tau ce ti-a dat chipul sau. Ei bine, daca alegi sa arzi, mai ai o treapta in plus spre Rai, dar cei mai multi aleg din frica sa-l slujeasca pe el, luandu-i chipul.
     Tot mai multi oameni nu cred in nimic, si daca este intrebat vreun ateu de ce nu crede in Dumnezeu ar intreba: "Daca exista Dumnezeu, dece oameni nevinovati mor de foame sau din accidente?" Va raspund eu de ce: Dupa cum am scris si in randurile de mai sus, nu Dumnezeu a adus pe pamant durerea, frica, foamea, setea sau furia. Noi le-am creat. Tot ceea ce patim e din vina noastra. Noi am dat afara caini si au devenit maidanezi si cum noi suntem raniti de ei, tot noi ii omoram. Anumite tari sunt sub norul saraciei pentru ca noi furam si distrugem resursele pamantului. Dumnezeu nu a creat cancerul, hepatita, pneomonia, sida sau ciuma, ci noi! Banii noi i-am creat... Noi am distrus cel mai frumos lucru: VIATA....
          Viata este doar o intrebare: "Meriti sau nu sa stai langa Dumnezeu sau sa arzi langa satana?"
Iar raspunsul il cream noi, nu cu vorbe, ci cu inima.
       Asa incepe povestea mea. Eu sunt acea fata ce nu injura cu voce, doar are cativa aliati la fel ca mine cu care traiesc si ma bucur de tot ceea ce am pana cand n-o sa mai pot spune nimic pe lumea asta. Am fost judecata doar pentru modul meu de a fi. Tristetea mea este pentru diferentele ce se fac tot mai majore pe zi ce trece. Problema majora este cum mai pot fi fericita. Daca familile erau cionsiderati de toti cei mai bravi aliati, ai bine, nu mai exista nici asta pentru mine. Noaptea ma uitam cum apa ce-mi ineca ochii se transforma in sangele scurs din suflet. Aceasta presiune de pe pieptul meu era sufocanta. Mai luam o gura de aer rece al miezului noptii. Umbra frunzelor in vals neincetat pe fluieratul vantului imi umplea privirea de amintiri. Daca iubesc, sunt ranita, daca zambesc, sunt lovita, daca plang sunt batjocorita... Nu gaseam nicio firimitura de fericire. Dar, dupa aceste prapastii, am incercat sa ma arunc pentru a termina tot dar, miraculos, am reusit sa zbor! Am reusit sa zambesc fara frica.
           Asta e viata. Are si alb si negru. Chiar daca fiecare zambet e platit cu zece lacrimi, te bucuri mai mult de lume. In loc sa te uiti la serpii din jurull tau, uita-te la cerul pe care se vad numai fluturi liberi si pasari cantand. Si cerul are cate o furtuna, cand devine gri si sumbru dar, a doua zi se poate vedea numai curcubeul ce picteaza cerul bleu cu pete albe nepictate.
             Asta e viata....