Ei bine, iata-ma in prezent. Avand in vedere faptul ca nu m-a adoptat nimeni, am ramas singura. Asa au tot trecut anotimpurile fara sa le simt bucuria. Copii ma ignorau si altii ma bateau. Noaptea cand ma uitam pe tavan vedeam tot felul de chipuri. Erau amintirile ce navaleau peste inima mea. Primul an in orfelinat a fost insuportabil. Plangeam in continuu si de fiecare data cand nu ma puteam abtine eram batuta de ingrijitoare. Acum o luna am implinit 18 ani asa ca, neadoptata de nicio familie, a trebuit sa plec obligatoriu. Am reusit, in prezent am o garsoniera cu chirie. Lucrez ca barman noaptea si ziua caut modalitati de a imi consuma viata. Deocamdata in sfarsit am aflat unde se afla tatal meu si am de gand sa merg la el sa-i cer socoteala. Problema este cum. El se afla in Italia iar eu dabea castig cat sa ma intretin. Dar banii nu ma opresc. O sa merg pe jos. Nu conteaza cat de tampit suna. Eu am un singur scop. Sa aflu ce s-a intamplat in accidentul ce mi-a schimbat viata irevocabil. Am pornit. Mi-am luat iepurasul din copilarie, haine si toti banii stransi pentru mancare si obiecte necesare. Aveam numai 4.000 lei dar, erau destui pentru mine. Era foarte riscant avand in vedere faptul ca era in apropiere de iarna dar chiar nu conta.
Am pornit spre calatoria vietii mele...
CITEȘTI
Toate cuvintele
SpiritualAceasta poveste este o fictiune pe baza vietii mele doar ca am exagerat-o putin pentru efect si pentru a reflecta durerea pe care am avut-o multa vreme in suflet. Imi impart gandurile cu voi. Sper sa va placa. Am scris-o cu sufletul in contributie c...
