Toate cuvintele

7 Septembrie

Ei bine, am plecat spre visul meu de o viata un pic mai sumbru decat ar fi trebuit. Pe masura ce paseam cu ghetele mele imblanite observam cum se starnea vantul din ce in ce mai tare. Pantalonii mei captusiti si largi imi fluturau pe ritmul fluierului frunzelor . Era destul de infiorator peisajul dar nu las garda jos. Ma simteam de parca sunt urmarita. Umbra mea era dubla. Cand mi-a ajuns cutitul la os m-am intors.

 - Uhmm, hei!.....

 -Cine esti, de ce ma urmaresti?

 -Scuze, te-am vazut asa draguta si incarcata... Imi permiti sa te intreb incotro? Poate te duc eu!

 Eu ma gandeam ca o fi un rapitor, violator sau ceva de genul...

 - Nu merg nicaieri cu un strain!

 - Ok, uite ce se intampla, masina mea este blocata, poti sa mi-o impingi?

 - Wow, impinge tu la ce vrei.. *ma prinde de mana*

  -Scuze, glumeam si eu... Te vad tare de treaba si frumoasa. Pe aici nu vezi decat c***e...

 - Mda.. stiu...

 - Deci pana la urma unde mergi?

 -Uhmm, inspre aeroport.

 - Hai ca te duc eu.

Am venit cu el in masina. Parea totusi dragut. Dar nu las garda jos.

 - Si, cum te numesti?

 - Sofia...tu?

 - Vincent. Hmm, Sofia, e...diferit.... Imi place ceva diferit. De unde sunt parintii tai?

 - Sincer.. habar n-am.....

 - Oh... imi pare rau daca te-am intrebat ceva aiurea... scuze.....

 - Nu-i nimic. Nu stiai.

 - De ce esti asa de retrasa?

 - Doar, te rog, condu-ma.

 - Pai nu prea pot.

 - De ce nu?

 - Nu mai am benzina..

 - Firar... A inceput si ploaia.... Perfect...

 - Uite un motel!

 Am iesit rapid din masina si am alunecat rrau de tot...

 - Esti bine, oh Doamne esti leoarca. Stai putin.

 - Eu ma lovisem la cap de botul masinii asa ca el m-a luat pe sus. Vedeam totul in ceata.... Cand am inchis ochii, am intrat intr-o incapere sumbra fara usi sau geamuri. In indepartare era un copil plangand. Cand m-am apropiat am vazut ca avea o sticluta de ulei si un leagan in fata lui. 

 - Hei, de ce plangi?

- S-a stricat.... imi sopteste cu o voce ragusita.

 -Vrei sa ti-l repar eu?

- Nu, doar tati stie cum. Tu nu stii cum.... nu sti....

- Dar stiu.

-Ba nu! Nu sti! zise incepand sa planga si mai tare.

Apuc uleiul sa-i repar leaganul dar copilul ma apuca brusc de mana si ma trage inspre el.

Cu o voce groasa si demonica striga:

- Nu-mi atinge LEAGANUL, il astept doar pe tata!!!! Si intorcandu-si chipul vad cum ii iesea un lichid intunecat de textura groasa din gura ce ma coplesea. Nu mai simteam nimic! Aveam pielea palida cu venele scoase. Atunci m-am trezit intr-o suflare, fara aer.